ȚÍCĂ, țică, s. m. (Fam.) Termen de adresare pentru un copil. – Din [băie]țică.

ȚÍCĂ s. m. (Fam.) Termen de adresare pentru un copil. – Din [băie]țică.

ȚÍCĂ s. m. (Numai la vocativ) Termen familiar cu care te adresezi unui copil; băiețașule, mititelule. Apoi bine că știu a cui ești, măi țică. CREANGĂ, A. 58.

țícă (fam.) s. m., pl. țică

țícă s. m. invar.

ȚÍCĂ s. v. băiețaș, băiețel, copilaș.

țícă s. m. – Persoană mică; expresie de alintare pentru un copil. – Var. țîc(ă). Creație expresivă, cf. it. cicca „chiștoc” (Battisti, II, 925), luc. cicco „mic”, sp. chico. Este greșită părerea lui Tiktin, care crede că ar fi o reducere a lui puțică, cf. puță. Dubletul lui țic, s. n. (un anumit joc cu mingea). În Mold.

ȚÍCĂ m. fam. (termen de adresare a unei persoane în etate către un băiat). /Din [băie]țică

țícă2 s.f. (reg.) neam, viță, soi, fel, țicanie.

țică m. fam. piciu, băiat: de unde ești tu, măi țică? CR. [Scurtat din băiețicâ].

țică s. v. BĂIEȚAȘ. BĂIEȚEL. COPILAȘ.