ȚEVIȘOÁRĂ, țevișoare, s. f. Diminutiv al lui țeavă. – Țeavă + suf. -ișoară.

ȚEVIȘOÁRĂ, țevișoare, s. f. Diminutiv al lui țeavă. – Țeavă + suf. -ișoară.

ȚEVIȘOÁRĂ, țevișoare, s. f. Diminutiv al lui țeavă. (Atestat în forma țevșoară) O țevșoară de os neted, de grosimea unui condei. PISCUPESCU, O. 222. – Variantă: țevșoáră s. f.

ȚEVȘOÁRĂ s. f. v. țevișoară.

țevișoáră s. f., g.-d. art. țevișoárei; pl. țevișoáre

țevișoáră s. f., g.-d. art. țevișoárei; pl. țevișoáre