Dicționare ale limbii române

24 definiții pentru țesălat

ȚESĂLÁ, țesál, vb. I. Tranz. 1. A curăța, a peria un animal cu țesala (1). 2. Fig. (Fam.) A bate zdravăn. [Prez. ind. și: țesắl] – Din țesală.
ȚESĂLÁT1 s. n. Faptul de a țesăla. – V. țesăla.
ȚESĂLÁT2, -Ă, țesălați, -te, adj. Curățat, periat cu țesala. – V. țesăla.
ȚESĂLÁ, țesál, vb. I. Tranz. 1. A curăța, a peria un animal cu țesala (1). 2. Fig. (Fam.) A bate zdravăn. [Prez. ind. și: țesắl] – Din țesală.
ȚESĂLÁT1 s. n. Faptul de a țesăla. – V. țesăla.
ȚESĂLÁT2, -Ă, țesălați, -te, adj. Curățat, periat cu țesala. – V. țesăla.
ȚESĂLÁ, țésăl, vb. I. Tranz. 1. A curăța, a peria cu țesala. Vezi de țesală caii, după moda nouă care am aflat-o aici, și-i întărește cu orz. SADOVEANU, B. 289. Fata... s-a dus în grajd și și-a ales un cal bun, și-l hrăni bine, și-l țesălă frumos. RETEGANUL, P. III 13. Fata... se duse să-și adape și să-și țesale singură călușelul și singură să-i dea de mîncare. POPESCU, B. I 59. ◊ Absol. Hai, Drăghici... De țesală, înșală, Pe vînătu-l scoate afară. TEODORESCU, P. P. 612. 2. Fig. A bate, a chelfăni. (Cu pronunțare regională) Toți, treziți, pun pe el mîna, unu-l leagă, altu-l ține, Unu-l țasălă oleacă, cetluindu-l colea bine. EMINESCU, L. P. 127. – Variantă: (regional) ceșălá vb. I.
ȚESĂLÁT1 s. n. Faptul de a țesăla; țesălare.
ȚESĂLÁT2, -Ă, țesălați, -te, adj. 1. Curățat, periat cu țesala. 2. Fig. Lucrat cu migală, cizelat. Alexandrinele curat țesălate și frumos dichisite ale unui poet. ODOBESCU, S. III 155.
țesălá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. țesál/țesắl, 2 sg. țesáli/țesắli, 3 țesálă; conj. prez. 3 să țesále/să țesắle
țesălát s. n.
țesălá vb., ind. prez. 1 sg. țesál/țesăl, 2 sg. țesáli/țesăli, 3 sg. și pl. țesálă; conj. prez. 3 sg. și pl. țesále/țesăle
țesălát s. n.
ȚESĂLÁ vb. (rar) a pansa, (pop.) a pieptăna. (A ~ un cal.)
ȚESĂLÁT s. v. țesălare.
ȚESĂLÁT adj. (pop.) pieptănat. (Cal ~.)
A ȚESĂLÁ țesál tranz. 1) (cai sau vite) A curăța cu țesala. 2) fig. A bate tare; a chelfăni; a scărmăna; a pieptăna; a peni. [Și țesăl] /Din țesală
A SE ȚESĂLÁ mă țesál intranz. A face (concomitent) schimb de lovituri (cu cineva). [Și mă țesăl] /Din țesală
țesălà v. 1. a curăța cu țesala; 2. fam. a bate tare. [Abstras din țesală].
cesál, a -ălá v. tr. (d. cesală). R. S. Curăț (periĭ) cu cesala. Fig. Trag o bătaĭe, chelfănesc. – În restu Munt. țesál și țesắl, a țesălá; în Mold. săcél, -elĭ, – eală, a -elá; în Btș. a cersăla.
țesál, V. cesal.
ȚESĂLA vb. (rar) a pansa, (pop.) a pieptăna. (A ~ un cal.)
ȚESĂLAT s. țesălare, (rar) pansaj, țesălătură, (pop.) pieptănare. (~ unui cal.)
ȚESĂLAT adj. (pop.) pieptănat. (Cal ~.)

țesălat dex online | sinonim

țesălat definitie

Intrare: țesăla
țesăla conjugarea I grupa I verb tranzitiv
ceșăla verb grupa I conjugarea I tranzitiv
Intrare: țesălat (adj.)
țesălat 1 adj. adjectiv
Intrare: țesălat (s.n.)
țesălat 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular