Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

33 defini╚Ťii pentru ╚Ť─ârmuri

╚Ü─éRM, ╚Ť─ârmuri, s. n. F├ó╚Öie de p─âm├ónt de-a lungul unei ape mari; p. ext. regiune de l├óng─â o ap─â mare. ÔÖŽ Fig. T─âr├óm, ╚Ťinut, meleag. [Var.: (├«nv.) ╚Ťß║»rmur, ╚Ťß║»rmure s. n.] ÔÇô Din ╚Ť─ârmur (├«nv., probabil < lat.).
╚Üß║«RMUR s. n. v. ╚Ť─ârm.
╚Üß║«RMURE s. n. v. ╚Ť─ârm.
╚Ü─éRMUR├Ź, ╚Ť─ârmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A m─ârgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a ├«ngr─âdi, a st─âvili. ÔÖŽ Refl. (├Änv.; despre ╚Ť├óri, regiuni) A se ├«nvecina, a se m─ârgini cu... 2. Refl. (├Änv.) A trage la ╚Ť─ârm, a aborda; a ╚Ť─ârmui. ÔÇô Din ╚Ť─ârm (sau ╚Ť─ârmur).
╚Ü─éRM, ╚Ť─ârmuri, s. n. F├ó╚Öie de p─âm├ónt de-a lungul unei ape mari; p. ext. regiune de l├óng─â o ap─â mare. ÔÖŽ Fig. T─âr├óm, ╚Ťinut, meleag. [Var.: (├«nv.) ╚Ťß║»rmur, ╚Ťß║»rmure s. n.] ÔÇô Din ╚Ť─ârmur (├«nv., probabil < lat.).
╚Üß║«RMUR s. n. v. ╚Ť─ârm.
╚Üß║«RMURE s. n. v. ╚Ť─ârm.
╚Ü─éRMUR├Ź, ╚Ť─ârmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A m─ârgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a ├«ngr─âdi, a st─âvili. ÔÖŽ Refl. (├Änv.; despre ╚Ť─âri, regiuni) A se ├«nvecina, a se m─ârgini cu... 2. Refl. (├Änv.) A trage la ╚Ť─ârm, a aborda; a ╚Ť─ârmui. ÔÇô Din ╚Ť─ârm (sau ╚Ť─ârmur).
╚Ü─éRM, ╚Ť─ârmuri, s. n. 1. F├«╚Öie ├«ngust─â de p─âm├«nt de-a lungul unei ape mari, mai ales de-a lungul unei m─âri (v. mal); p. ext. regiune de l├«ng─â o ap─â (mai ales de l├«ng─â o mare). L├«ng─â ╚Ť─ârmul tristei m─âri M-am oprit pe-o st├«nc─â. TOP├ÄRCEANU, B. 84. Dun─ârea, l─ârgit─â, taie o curb─â ├«n ╚Ť─ârmul rom├«nesc. VLAHU╚Ü─é, R. P. 7. La un semn, un ╚Ť─ârm de altul, leg├«nd vas de vas, se leag─â. EMINESCU, O. I 144. ÔŚŐ Fig. C─âtre nici un ╚Ť─ârm al vie╚Ťii n-am s-ajung s─â odihnesc. MACEDONSKI, O. I 95. 2. Fig. ╚Üinut, t─âr├«m. Lun─â, tu, st─âp├«n-a m─ârii... C├«te ╚Ť─ârmuri ├«nflorite, ce palate ╚Öi cet─â╚Ťi Str─âb─âtute de-al t─âu farmec ╚Ťie singur─â-╚Ťi ar─â╚Ťi! EMINESCU, O. I 130. Eu s├«nt ├«n voia soartei un vecinic c─âl─âtor... Purtat printre popoare din ╚Ť─ârmuri dep─ârtate. ALECSANDRI, T. II 80. ÔÇô Pl. ╚Öi: (m.) ╚Ť─ârmi (NECULU╚Ü─é, ╚Ü. D. 31, MACEDONSKI, O. III 3). ÔÇô Variante: ╚Ťß║»rmur (GORJAN, H. I 41), ╚Ťß║»rmure (SLAVICI, O. I 222, RUSSO, O. 105) s. m.
╚Üß║«RMUR s. m. v. ╚Ť─ârm.
╚Üß║«RMURE s. m. v. ╚Ť─ârm.
╚Ü─éRMUR├Ź, ╚Ť─ârmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A m─ârgini, a limita, a pune hotar. ├Ändat─â ╚Öi-ncepu a vorbi, ├«n cercul de lumin─â ╚Ť─ârmurit de zidul negru al nucilor. SADOVEANU, O. VIII 26. Tr─âsura mea... se afl─â dodat─â dinaintea unei mari ├«ntinderi de ap─â, ╚Ť─ârmurit─â ├«n dep─ârtare, jur ├«mprejur, de p─âduri dese. ODOBESCU, S. I 386. ÔŚŐ Fig. A ├«n╚Ťeles c─â ceva ├«l amenin╚Ť─â, c─â cineva vrea s─â-i ╚Ť─ârmureasc─â libertatea. G├ÄRLEANU, L. 32. 2. Refl. (├Änvechit) A trage la ╚Ť─ârm, a aborda, a ╚Ť─ârmui. Ajunser─âm la un ostrov ╚Öi ne ╚Ť─ârmurir─âm, ca s─â ne mai odihnim. GORJAN, H. II 57.
╚Ť─ârm s. n., pl. ╚Ťß║»rmuri
╚Ť─ârmur├ş (a ~) (├«nv.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ╚Ť─ârmur├ęsc, imperf. 3 sg. ╚Ť─ârmure├í; conj. prez. 3 s─â ╚Ť─ârmure├ísc─â
╚Ť─ârm s. n., pl. ╚Ť─ârmuri
╚Ť─ârmur├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ╚Ť─ârmur├ęsc, imperf. 3 sg. ╚Ť─ârmure├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ╚Ť─ârmure├ísc─â
╚Ü─éRM s. (GEOGR.) 1. liman, litoral, mal, margine, (├«nv.) pristani╚Öte, vad. (A petrecut vacan╚Ťa pe ~ul M─ârii Negre.) 2. coast─â, mal. (Pe ~ul Oceanului Atlantic.)
╚Ü─éRMUR├Ź vb. v. m─ârgini.
╚Ü─éRMUR├Ź vb. v. aborda, acosta, ├«nvecina, m─ârgini.
╚Ť─ârm (-muri), s. n. ÔÇô Mal, coast─â, rivier─â. ÔÇô Var. ├«nv. ╚Ť─ârmure. Lat. term─Ľn (Lambrior, Rom., VII, 92; REW 8665; Pu╚Öcariu, Dacor., VIII, 306). Modificarea se datoreaz─â unei var. *termonem (Hasdeu, Cuv. din B─âtr├«ni, I, 306), ipotez─â improbabil─â; unui acuz. vulgar term─şnem (Ascoli, Arch. glott., II, 430), ipotez─â insuficient─â; unui dim. *term┼şlus ÔÇ║ ╚Ť─ârmur (Pu╚Öcariu 1715; cf. Pu╚Öcariu, Lr., 248); sau mai probabil pl. term─şna asimilat cu pl. ├«n *ăĺra ÔÇ║ -uri prin intermediul unei asimil─âri n ÔÇ║ r. Forma modern─â este un sing. regresiv, dup─â pl. ╚Ť─âmuri (Byck-Graur 28). Der. ╚Ť─ârmuri, vb. (a limita); ne╚Ť─ârmurit, adj. (infinit, f─âr─â limite); ╚Ť─ârmuros, adj. (st├«ncos, abrupt).
╚Ü─éRM ~uri n. 1) F├ó╚Öie de p─âm├ónt de-a lungul unei ape mari; liman. ÔŚŐ ~ul m─ârii litoral. 2) fig. Regiune al─âturat─â unei astfel de f├ó╚Öii. ~ul de nord. /Din ╚Ť─ârmur ├«nv.
A ╚Ü─éRMUR├Ź ~├ęsc tranz. A delimita printr-un hotar; a hot─ârnici; a demarca. /Din ╚Ť─ârm
A SE ╚Ü─éRMUR├Ź m─â ~├ęsc intranz. pop. A avea hotar comun (unul cu altul); a se ├«nvecina. /Din ╚Ť─ârm
╚Ť─ârm n. V. ╚Ť─ârmure.
╚Ť─ârm(ure) n. 1. marginea unei m─âri, a unui fluviu, r├«u, lac; 2. fig. limit─â: pe ╚Ť─ârmul scurtei vie╚Ťi AL. [Lat. TERMINUS (printrÔÇÖo form─â intermediar─â *TERMULUS); forma ╚Ť─ârm e abstras─â din pl. ╚Ť─ârmuri].
╚Ť─ârmur├Č v. a m─ârgini, a limita: aripa ╚Ť─ârmurit─â de munte BALC.
╚Ť─ârm n, pl. ur─ş (lat. *t├ęrmulus [var. din termen ╚Öi t├ęrminus], termin, hotar, de unde sÔÇÖa f─âcut *╚Ť─ârmur, ╚Ť─ârmur─ş m., apo─ş, dup─â mal, malur─ş, sÔÇÖa f─âcut un sing. neutru ╚Ť─ârm. Cp. cu ram ╚Öi ramur─â). Rar. Mal (de mare, de r├«┼ş, de lac): luntrea a ajuns la ╚Ť─ârm. ÔÇô ├Än L. V. m. ╚Ť─ârmure, pl. art. ╚Ť─ârmuri─ş. Rar ╚Ťermure. ╚śi az─ş scri┼ş uni─ş ╚Ťerm.[1]
╚Ť─ârmur├ęsc v. tr. (d. ╚Ť─ârmur─ş). Rar. M─ârginesc, limitez.
╚Ü─éRM s. (GEOGR.) 1. liman, litoral, mal, margine, (├«nv.) pristani╚Öte, vad. (A petrecut vacan╚Ťa pe ~ M─ârii Negre.) 2. coast─â, mal. (Pe ~ Oceanului Atlantic.)
ȚĂRMURI vb. a delimita, a limita, a mărgini, a străjui. (Stîlpii de telegraf ~ șoseaua.)
╚Ť─ârmuri vb. v. ABORDA. ACOSTA. ├ÄNVECINA. M─éRGINI.
╚Ťß║»rmure, ╚Ť─ârmuri, s.f. ÔÇô (reg.; ├«nv.) ╚Ü─ârm (Faiciuc, 2008). ÔÇô Lat. termen, terminus ÔÇ×limit─â, hotar; margineÔÇŁ (DER), cu var. interm. *termulus (╚ś─âineanu, Scriban).
QUEEN MARY COAST [kuin meari kost] (╚Ü─éRMUL REGINEI MARY), por╚Ťiune a coastei antarctice, apar╚Ťin├ónd Australiei, extins─â ├«ntre capul Filchner (91┬░53ÔÇ▓ long. E) ╚Öi c. 102┬░ long. E, cu alt. de c. 1.300 m. Explorat─â de britanicul D. Mawson (1911-1914). Aici se afl─â sta╚Ťiunile de cercet─âri ruse Mirn├«i ╚Öi Pionerskaia.

╚Ť─ârmuri dex online | sinonim

╚Ť─ârmuri definitie

Intrare: ╚Ť─ârm
╚Ť─ârm 1 pl. -uri substantiv neutru
╚Ť─ârmur substantiv neutru
╚Ť─ârmure substantiv neutru
╚Ť─ârm 2 pl. -i substantiv masculin
Intrare: ╚Ť─ârmuri
╚Ť─ârmuri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a