Țăreni m pl. V. Bufeni.

țăreán, -eáncă s., pl. enĭ, ence (d. țară). Olt. Țăran. Ban. Trans. Locuitor din „țară”, adică din „Țara Românească” (Muntenia), apoĭ și din tot regatu Româniiĭ din ainte de 1918. V. regățean.