ȚĂRCOTÉI, țărcoteie, s. n. (Regional) 1. Diminutiv al lui țarc (2). Spre a feri clăile de fîn de stricăciunile vitelor, fac... un țarc, țărcotei sau gard de nuiele. PAMFILE, A. R. 163. 2. Scaun făcut din nuiele căptușite cu pămînt, pe care stau ciobanii cînd mulg oile. Mulge un mocan sau doi... stînd jos pe un țărcotei făcut din țăruși bătuți în pămînt, împletiți cu nuiele și umplut cu pămînt. PAMFILE, I. C. 31.

ȚĂRCOTÉI, țărcoteie, s. n. (Reg.) 1. Diminutiv al lui țarc (2). 2. Scaun făcut din pământ, pe care stau ciobanii când mulg oile.