ȚĂRĂNÍST, -Ă, țărăniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) Care se face pentru țărani, în interesul țăranilor. 2. S. m. și f. Membru al unui partid țărănesc. – Țăran + suf. -ist.

ȚĂRĂNÍST, -Ă, țărăniști, -ste, adj., s. m. 1. Adj. (Rar) Care se face pentru țărani, în interesul țăranilor. 2. S. m. Membru al Partidului Național Țărănesc sau al actualului Partid Național Țărănesc Creștin Democrat. – Țăran + suf. -ist.

ȚĂRĂNÍST1, țărăniști, s. m. Membru al fostului partid țărănist; (la pl.) partidul țărănist. N-ar fi de mirare... să se înscrie la țărăniști... și să se apuce de politică la toartă. C. PETRESCU, C. V. 131.

ȚĂRĂNÍST2, -Ă, țărăniști, -ste, adj. (Rar) Care se face pentru țărani, în interesul țăranilor. Tot programul «socialist» e un program țărănist, cam utopic în idealul lui, dar foarte cuminte în concesiile pe care este dispus să le facă. IBRĂILEANU, SP. CR. 198. ◊ Partidul țărănist = partid politic în vechiul regim.

!țărăníst adj. m., s. m., pl. țărăníști; adj. f., s. f. țărănístă, pl. țărăníste

țărăníst adj. m., s. m., pl. țărăníști; sg. țărănístă, pl. țărăníste

ȚĂRĂNÍST, -Ă I. adj. 1. referitor la țărănime. 2. făcut pentru țărani, în interesul țărănimii. II. s. m. f. 1. adept al țărănismului (1, 2). 2. membru al partidului țărănist. (< țăran + -ist)

țărăníst s. m. (pol.) Membru al partidului țărănesc ◊ „Noul lider țărănist surprinde încă o dată prin noutatea propunerilor sale.” ◊ „22” 6/96 p. 3; v. și romanist (1992) (din țăran + -ist; DEX; cuv. este mai vechi în rom., dar a revenit în actualitate după decembrie 1989)