Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru țăcănitură

ȚĂCĂNITÚRĂ, țăcănituri, s. f. Țăcănit1. – Țăcăni + suf. -tură.
ȚĂCĂNITÚRĂ, țăcănituri, s. f. Țăcănit1. – Țăcăni + suf. -tură.
ȚĂCĂNITÚRĂ, țăcănituri, s. f. Țăcănit1. Dadaci ar fi executat o perfectă mînuire de armă, cu toate țăcăniturile reglementare. CAMILAR, N. I 156.
țăcănitúră s. f., g.-d. art. țăcănitúrii; pl. țăcănitúri
țăcănitúră s. f., g.-d. art. țăcănitúrii; pl. țăcănitúri
ȚĂCĂNITÚRĂ s. v. păcănit.
ȚĂCĂNITU s. păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, pîrîitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănire, țăcănit. (O ~ ritmică de arme.)

țăcănitură dex online | sinonim

țăcănitură definitie

Intrare: țăcănitură
țăcănitură substantiv feminin