Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
7 definiții pentru țăcănitură
ȚĂCĂNITÚRĂ, țăcănituri, s. f. Țăcănit1. – Țăcăni + suf. -tură.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ȚĂCĂNITÚRĂ, țăcănituri, s. f. Țăcănit1. – Țăcăni + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ȚĂCĂNITÚRĂ, țăcănituri, s. f. Țăcănit1. Dadaci ar fi executat o perfectă mînuire de armă, cu toate țăcăniturile reglementare. CAMILAR, N. I 156.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
țăcănitúră s. f., g.-d. art. țăcănitúrii; pl. țăcănitúri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
țăcănitúră s. f., g.-d. art. țăcănitúrii; pl. țăcănitúri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ȚĂCĂNITÚRĂ s. v. păcănit.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
ȚĂCĂNITURĂ s. păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, pîrîitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănire, țăcănit. (O ~ ritmică de arme.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
țăcănitură dex online | sinonim
țăcănitură definitie
Intrare: țăcănitură
țăcănitură substantiv feminin
