Dicționare ale limbii române

2 intrări

11 definiții pentru țârcotire

ȚÎRCÎÍ, țîrcîiesc, vb. IV. Tranz. A mulge o vacă, o capră sau o oaie (care are lapte puțin); a mulge cîte puțin. La ocol... vacile le țîrcîia. ȘEZ. II 137. – Variante: țîrcuí (PAMFILE, I. C. 21), țîrcotí (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 456) vb. IV.
ȚÎRCOTÍ vb. IV v. țîrcîi.
ȚÎRCUÍ vb. IV v. țîrcîi.
ȚÂRCÂÍ, țârcâiesc, vb. IV. Intranz. (Despre un lichid) A curge câte puțin, cu greu. ♦ Tranz. (Reg.) A mulge o vacă, o capră etc., care are lapte puțin. – Din țârc.
ȚÂRCÂÍ vb. 1. v. picura. 2. v. bura.
țârcâí, țârcâiésc, vb. IV (reg.) 1. a mulge puțin și prost. 2. a stropi. 3. a țâșni (sângele).
țârcotí vb. IV (reg.) a țârcâi; a mulge rău.
țî́rcîĭ, a v. tr. (d. țîrc). Fam. Mulg cîte puțin orĭ prost. – În Trans. și țîrcotesc.
ȚÎRCÎI vb. 1. a picura, a țîrîi. (Apa de la chiuvetă ~.) 2. a bura, a burnița, a țîrîi, (înv. și pop.) a roura, (reg.) a burui, (înv.) a roua, (fig.) a cerne. (Afară ~.)
țârcotí, țârcotesc, vb. intranz. – (reg.) 1. A curge slab, a picura. 2. A plânge cu lacrimi. 3. A ploua mărunt. 4. A mulge ultimii stropi de lapte. – Din țârc (cf. alb. cërkë „strop”) (Scriban, MDA).
țârcotí, țârcotesc, vb. intranz. – 1. A curge slab, a picura. 2. A plânge cu lacrimi. 3. A ploua mărunt. 4. A mulge ultimii stropi de lapte. – Din țârc (cf. alb. cërkë „strop”) + -oti.

țârcotire dex online | sinonim

țârcotire definitie

Intrare: țârcâi
țârcâi 2 1 -iesc conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
țârcui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv
țârcoti conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: țârcotire
țârcotire infinitiv lung