țî́rțără f., pl. ĭ (imit. d. țîr-țîr, zgomotu căderiĭ bobițelor de gheață. V. țurțurĭ. Cp. cu pîrpără). Est. Un fel de ploaĭe înghețată (numită și măzăriche) care cade ĭarna supt forma unor bobițe albe marĭ cît meĭu.