Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru țâpuri

ȚÂPURÍ, țâpuresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de îndemn, de chemare în timpul cântecului. – Din țipa.
ȚÂPURÍ, țâpuresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de îndemn, de chemare în timpul cântecului. – Din țipa.
țâpurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țâpurésc, imperf. 3 sg. țâpureá; conj. prez. 3 sg. și pl. țâpureáscă
țâpurí, țâporesc, (țipuri), vb. intranz. – (reg.) 1. (Despre oameni) A chiui, a striga: „Că mi-i drag a țâpuri” (Ștețco, 1990: 325). 2. (Despre copii) A plânge în hohote: „Pruncu-n scaldă țâpure” (Memoria, 2001: 105). 3. A rosti strigături în timpul unui dans popular. (Trans., Maram.). – Din țipa (DEX, MDA).
țâpurí, țâporesc, (țipuri), vb. intranz. – 1. (Despre oameni) A chiui, a striga: „Că m-i drag a țâpuri” (Ștețco 1990: 325). 2. (Despre copii) A plânge cu hohote: „Pruncu-n scaldă țâpure” (Memoria 2001: 105). 3. A rosti strigături în timpul unui dans popular. – Cf. țipa.

țâpuri dex online | sinonim

țâpuri definitie

Intrare: țâpuri
țâpuri conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv