Dicționare ale limbii române

2 intrări

13 definiții pentru șutare

ȘUTÁ, șutez, vb. I. Tranz. A lovi (puternic) mingea cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument (la unele jocuri sportive); a da, a trage un șut2. – Din fr. shooter.
ȘUTÁRE, șutări, s. f. Acțiunea de a șuta și rezultatul ei; șutat. – V. șuta.
ȘUTÁ, șutez, vb. I. Tranz. A lovi (puternic) mingea cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument (la unele jocuri sportive); a da, a trage un șut2. – Din fr. shooter.
ȘUTÁRE, șutări, s. f. Acțiunea de a șuta și rezultatul ei; șutat. – V. șuta.
ȘUTÁ, șutez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A lovi mingea cu piciorul (la fotbal, la rugbi etc.).
șutá (a ~) vb., ind. prez. 3 șuteáză
șutáre s. f., g.-d. art. șutắrii; pl. șutắri
șutá vb., ind. prez. 1 sg. șutéz, 3 sg. și pl. șuteáză
șutáre s. f., g.-d. art. șutării; pl. șutări
ȘUTÁ vb. I. intr. A lovi tare mingea cu piciorul; a trage un șut. [Cf. fr. shooter, engl. shoot].
ȘUTÁ vb. intr. (sport) a lovi, a arunca cu putere mingea către poarta adversă; a trage un șut. (< fr. shooter)
A ȘUTÁ ~éz tranz. (la unele jocuri sportive) A trage un șut în direcția porții. /<fr. shooter
a șuta în plopi expr. (glum. – în fotbal) a trimite mingea cu mult peste poartă.

șutare dex online | sinonim

șutare definitie

Intrare: șuta
șuta conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: șutare
șutare substantiv feminin