ȘUTÁ, șutez, vb. I. Tranz. A lovi (puternic) mingea cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument (la unele jocuri sportive); a da, a trage un șut2. – Din fr. shooter.

ȘUTÁRE, șutări, s. f. Acțiunea de a șuta și rezultatul ei; șutat. – V. șuta.

ȘUTÁ, șutez, vb. I. Tranz. A lovi (puternic) mingea cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument (la unele jocuri sportive); a da, a trage un șut2. – Din fr. shooter.

ȘUTÁRE, șutări, s. f. Acțiunea de a șuta și rezultatul ei; șutat. – V. șuta.

ȘUTÁ, șutez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A lovi mingea cu piciorul (la fotbal, la rugbi etc.).

șutá (a ~) vb., ind. prez. 3 șuteáză

șutáre s. f., g.-d. art. șutắrii; pl. șutắri

șutá vb., ind. prez. 1 sg. șutéz, 3 sg. și pl. șuteáză

șutáre s. f., g.-d. art. șutării; pl. șutări

ȘUTÁ vb. I. intr. A lovi tare mingea cu piciorul; a trage un șut. [Cf. fr. shooter, engl. shoot].

ȘUTÁ vb. intr. (sport) a lovi, a arunca cu putere mingea către poarta adversă; a trage un șut. (< fr. shooter)

A ȘUTÁ ~éz tranz. (la unele jocuri sportive) A trage un șut în direcția porții. /<fr. shooter

a șuta în plopi expr. (glum. – în fotbal) a trimite mingea cu mult peste poartă.