șurluí, șurluiesc și șurlui, v. IV (reg.) 1. (despre vase, dușumele) a curăța frecând cu nisip, cu o perie etc. 2. (fig.; despre persoane) a mustra. 3. (în forma șurui) a zgâria (cu unghiile sau cu un obiect ascuțit. 4. (în forma șurui) a merge târând încălțămintea. 5. (despre roțile unui vehicul) a împiedica. 6. (despre un teren cultivat cu viță de vie) a prăși a doua oară. 7. (despre un teren cultivat cu porumb; în forma șirăli) a prăși cu prășitoarea.

șurluít s.n. (reg.) 1. curățare prin frecare cu nisip (a vaselor, dușumelelor) sau cu o perie. 2. prășire a doua oară a unui teren cultivat cu viță de vie.

șúrluĭ și -ĭésc v. tr. (ung. surolno). Trans. Spăl, frec, șterg. V. șiroĭesc.

șurluí, șurluiesc, vb. tranz. – (reg.) A freca, a curăța, a spăla. – Din magh. súrolni „a freca un vas (cu nisip fin) pentru a fi curățat” (Farcaș, 2009; MDA).

ȘURLUÍT, -Ă, șurluiți, -te, adj. v. ȘURLUI. – [DAR]