Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru ╚Öupurire

╚śUPUR├Ź, ╚Öupuresc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se furi╚Öa, a se strecura. ÔÇô Et. nec.
╚śUPUR├ŹRE, ╚Öupuriri, s. f. (Reg.) Ac╚Ťiunea de a se ╚Öupuri ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ╚Öupuri.
╚śUPUR├Ź, ╚Öupuresc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se furi╚Öa, a se strecura. ÔÇô Et. nec.
╚śUPUR├ŹRE, ╚Öupuriri, s. f. (Reg.) Ac╚Ťiunea de a se ╚Öupuri ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ╚Öupuri.
╚śUPUR├Ź, ╚Öupuresc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se furi╚Öa, a se strecura. S-a ╚Öupurit l├«ng─â un alt zid, s-a c─â╚Ť─ârat cu iscusin╚Ť─â ╚Öi pe acela; a s─ârit ├«ntr-o gr─âdin─â ╚Öi a stat un timp la p├«nd─â. SADOVREANU, D. P. 172. Ies din cas─â ├«n chip c─â m─â duc la sc─âldat, m─â ╚Öupuresc pe unde pot, ╚Öi c├«nd colo m─â trezesc ├«n cire╚Öul femeii ╚Öi ├«ncep a c─âr─âb─âni la cire╚Öe ├«n sin, crude, coapte, cum se g─âseau. CREANG─é, A. 48. Diavolul de m├«╚Ť─â... s-a ╚Öi ╚Öupurit, tupilu╚Ö-tupilu╚Ö, ╚Öi ha╚Ť! I. CR. III 205. ÔŚŐ Tranz. Au ╚Öupurit... caii spre raia, spre Dun─âre, STANCU, D. 11.
!╚Öupur├ş (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ╚Öupur├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se ╚Öupure├í; conj. prez. 3 s─â se ╚Öupure├ísc─â
╚Öupur├şre (reg.) s. f., g.-d. art. ╚Öupur├şrii; pl. ╚Öupur├şri
╚Öupur├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ╚Öupur├ęsc, imperf. 3 sg. ╚Öupure├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ╚Öupure├ísc─â
╚Öupur├şre s. f., g.-d. art. ╚Öupur├şrii; pl. ╚Öupur├şri
╚śUPUR├Ź vb. v. fofila, furi╚Öa, strecura.
╚Öupur├ş (-r├ęsc, -├şt), vb. refl. ÔÇô (Mold.) A se scurge, a se prelinge, a se fofila. ÔÇô Var. ├«nv. ╚Öipuri, ╚Öubuli. Origine incert─â, dar probabil expresiv─â. P─ârerea lui Philippide, Principii, 140, care porne╚Öte de la *╚Öupuri < ╚Öurub, pare inacceptabil─â. Dup─â Scriban, ar fi cuv├«nt de origine mag.
A SE ╚śUPUR├Ź m─â ~├ęsc intranz. fam. A trece pe furi╚Ö; a se furi╚Öa. /Orig. nec.
╚Öupur├ş2, ╚Öupur├ęsc, vb. IV refl. (reg.) a se n─âpusti.
╚Öupur├ş3, ╚Öupur├ęsc, vb. IV (reg.; despre stofe) a m─ârun╚Ťi cu foarfecele.
╚Öupur├Č v. Mold. a se strecura: m─â ╚Öupuresc pe unde pot CR. [Origin─â necunoscut─â].
╚Öupur├ęsc (m─â) v. refl. (ung.?). Nord. M─â strecor, m─â furi╚Öez: s─â ╚Öupuresc pe dup─â gardur─ş ╚Öi sta┼ş toat─â noaptea afar─â (Arh. 1905, 13). ÔÇô La Cant. ╚Öipuresc. ╚śi ╚Öubulesc (Bt╚Ö.).
╚Öupuri vb. v. FOFILA. FURI╚śA. STRECURA.

șupurire dex online | sinonim

șupurire definitie

Intrare: șupuri
șupuri conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv
Intrare: șupurire
șupurire substantiv feminin