ȘÚLER, șuieri, s. m. (Înv. și reg.) Trișor; șarlatan. – Din rus. šuler.

ȘÚLER, șuleri, s. m. (Reg.) Trișor; șarlatan. – Din rus. šuler.

ȘÚLER, șuieri, s. m. (Mold., învechit) Persoană care înșală la jocul de cărți (v. trișor); p. ext. termen de ocară pentru oameni (v. ticălos, păcătos). Care vra să zică, tu ești stăpîn aici, și eu îs de haimana?... Ghidi, șuier viclean! ALECSANDRI, T. 840.

șúler (înv., reg.) s. m., pl. șúleri

șúler s. m., pl. șúleri

ȘÚLER s. v. escroc, hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan.

șulér (-ri), s. m. – Escroc, trișor. Pol. szuler, rus. šuler, ceh. šular (Cihac, II, 396; Sanzewitsch 210), probabil de origine germ. – Der. șulerie, s. f. (înșelătorie, escrocherie, pungășie).

ȘÚLER șuleri m. reg. Persoană care trișează la, jocul de cărți; trișor. /<rus. šuler

șúler (orĭ -ér?) m. (rus. šúler, pol. szuler, id. Cp. cu germ. schüler, școlar). Est. Rar. Înșelător la jocu de cărțĭ. V. balamut, măsluĭesc.

șuler s. v. ESCROC. HOȚ. IMPOSTOR. ÎNȘELĂTOR. PUNGAȘ. ȘARLATAN. ȘNAPAN.