Dicționare ale limbii române

26 definiții pentru știr

ȘTIR s. m. Numele a trei plante erbacee, dintre care una cu tulpina ramificată, cu flori verzi dispuse în ghemulețe rotunde și cu frunze comestibile (Amaranthus angustifolius), alta cu tupina dreaptă, solidă și păroasă, cu flori verzi, mărunte, reunite într-un spic ca un fel de pămătuf la vârful ramurilor, și care servește ca hrană pentru porci (Amaranthus retroflexus), iar a treia cu frunzele roșii și florile purpurii, dispuse în ghemulețe rotunde la subsuoara frunzelor superioare sau în spice lungi și subțiri, folosită ca plantă ornamentală (Amaranthus paniculatus). – Din bg., sb. štir.
ȘTIR s. m. Nume dat la trei plante erbacee, dintre care una cu tulpina ramificată, cu flori verzi dispuse în ghemulețe rotunde și cu frunze comestibile (Amaranthus angustifolius), alta cu tulpina dreaptă, solidă și păroasă, cu flori verzi, mărunte, reunite într-un spic ca un fel de pămătuf la vârful ramurilor, și care servește ca nutreț pentru porci (Amaranthus retroflexus), iar a treia cu frunzele roșii și florile purpurii, dispuse în ghemulețe rotunde la subsuoara frunzelor superioare sau în spice lungi și subțiri, folosită ca plantă ornamentală (Amaranthus paniculatus). – Din bg., scr. štir.
ȘTIR s. m. 1. Mică plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori verzi, dispuse în ghemulețe rotunde și reunite într-un spic, cu frunzele comestibile (Amarantus blitum). Din mers oamenii molfăiau din mămăliga vînătă de orz și mai horpăiau din gamele borșul lung fiert cu urzici, știr, măcriș și crupe. CAMILAR, N. I 271. Ș-acu mănînc ia borș cu știr de mă prăpădesc. ALECSANDRI, T. 613. Mălai dulce e minunat de bun cu borș cu știr. ȘEZ. v 52. ◊ Expr. Ai fost floare trandafir, dar acum ești borș cu știr, se spune despre bătrîni. De departe trandafir, de aproape borș cu știr, se spune în batjocură, despre o femeie urîtă. Fă cunoștință cu fata; n-o lua numai pe auzite, pentru că nu se mănîncă tot ce zboară și se întîmplă de departe trandafir și de aproape borș cu știr. NEGRUZZI, S. I 251. 2. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, solidă, păroasă, cu flori verzi, mărunte, reunite într-un spic ca un fel de pămătuf aspru la vîrful ramurilor; servește ca hrană pentru porci (Amarantus retroflexus). Cică vorba ceea: dumnezeu ferească grădina de știr și pămîntul de chir! ALECSANDRI, T. 1615. 3. Compus: știr-roșu = plantă erbacee ornamentală cu frunzele roșii și cu flori purpurii, dispuse în ghemulețe rotunde la subțioara frunzelor superioare sau în spice lungi și subțiri (Amarantus sanguineus).
știr s. m.
știr s. m.
ȘTIR adj. v. steril, sterp.
ȘTIR s. (BOT.) 1. (Amaranthus retroflexus) (reg.) știriță. 2. (Amaranthus angustifolius) moțul-curcanului.
ȘTIR s. v. lanț, lobodă.
ȘTIR-NÉGRU s. v. pelinariță.
știr (-ri), s. m. – Amarant (Amarantus blitum, A. retroflexus, A. sanguineus). – Mr. știr. Sl. štirŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 393; Conev 44), cf. bg., sb., ceh. štir, tc. iștir. – Der. știri, vb. refl. (Mold., a avea gîtul uscat); știros, adj. (acid, acerb).
ȘTIR m. 1) Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori verzi, dispuse în ghemulețe rotunde și cu frunze comestibile. ◊ Borș (sau ciorbă) cu ~ se spune despre ceva de calitate proastă. 2) Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu flori verzi, mărunte, reunite într-un spic, folosită ca nutreț. 3) Plantă cu frunze roșii și flori purpurii, dispuse în ghemulețe rotunde, folosită în scopuri decorative. /< bulg., sb. štir
știr1, știruri, s.n. (reg.) 1. lanț. 2. (în forma: șpir) fiecare dintre cele două lanțuri care leagă pieptarul hamului de orcic.
știr2, s.n. (reg.) grămadă de trunchiuri.
știr3 s.n. (reg.; în expr.) a lua de-a știrul = a lua la purtare (hainele).
știr4, -ă, adj. (înv. și pop.; mai ales despre femelele animalelor și despre femei) steril, sterp; (despre plante) neroditor.
știr5, -ă, adj. (înv.) acru.
știr m. plantă ale cării frunze ovale țăranul le mănâncă gătite cu borș, mai ales în zilele de post (Amarantus frumentaceus): știrul e o varietate de amarant. [Șerb. ȘTIR].
1) știr m. ca plantă și n. ca aliment (bg. sîrb. štir). O buruĭană pe ale căreĭ frunze țăraniĭ le pun în borș (amarantus). Fig. Borș (cĭorbă) de știr, lucru prost: de departe trandafir, ĭar de aproape borș de știr!
2) știr, -ă adj. (ngr. stiros, vgr. steîros, sterp, de unde și bg. štir, sterp. Cp. și cu vsl. štir, întreg. V. sterp 2). Vest. Sterp: oĭ știre.
știr adj. v. STERIL. STERP.
ȘTIR s. (BOT.) 1. (Amaranthus retroflexus) (reg.) știriță. 2. (Amaranthus angustifolius) (reg.) moțul-curcanului.
știr s. v. LANȚ. LOBODĂ.
știr-negru s. v. PELINARIȚĂ.
știr, s.n. – v. șpir („lanț”).
știr, -uri, (șpir), s.n. – Lanț (Lenghel 1979; Hotea 2006). Atestat doar în Maramureș. – Et. nec. (MDA).
AMARANTHUS L. ȘTIR, fam. Amarantaceae. Gen originar din regiuni tropicale și subtropicale, 50 specii, anuale, erbacee, pendente, erecte sau culcate pe sol. Flori unisexuate sau hermafrodite (3-5 petale uscat- pergamentoase), albicioase, roșietice pînă la roșii-purpur, mici, în panicule terminale formate din spice compacte, lungi. Fruct cu o singură sămînță. Tulpini simple, fragile și frunze viu colorate, alterne.

știr dex online | sinonim

știr definitie

Intrare: știr
știr substantiv masculin (numai) singular
Intrare: știr-roșu
știr-roșu substantiv masculin (numai) singular
Intrare: știr-negru
știr-negru substantiv masculin (numai) singular