ȘTIFT, știfturi, s. n. Cui mic (de lemn), fără cap, folosit în cizmărie pentru a fixa talpa încălțămintei. ♦ Tijă metalică cilindrică sau conică, folosită la îmbinarea a două piese de metal; spin1. – Din germ. Stift.

ȘTIFT, știfturi, s. n. Cui mic (de lemn), fără cap, folosit în cizmărie pentru a fixa talpa încălțămintei. ♦ Tijă metalică cilindrică sau conică, folosită la îmbinarea a două piese de metal; spin1. – Din germ. Stift.

ȘTIFT, știfturi, s. n. 1. Cui mic, (în special) cui de lemn, fără cap, cu care se fixează talpa încălțămintei. V. țintă. 2. Tijă metalică cilindrică sau conică, folosită la îmbinarea a două piese metalice; spin.

știft s. n., pl. ștífturi

știft s. n., pl. ștífturi

ȘTIFT s. (TEHN.) spin, cui cilindric.

ȘTIFT s.n. Tijă care îmbină două piese. [< germ. Stift].

ȘTIFT s. n. tijă care îmbină două piese. (< germ. Stift)

știft (-turi), s. n. – Tijă metalică, cui de cizmărie. Germ. Stift (Tiktin).

ȘTIFT ~uri n. 1) tehn. Tijă metalică cu ajutorul căreia se îmbină două piese; cui cilindric. ~ de centrare. 2) Cui mic de lemn, fără floare, cu care se fixează talpa la încălțăminte. /<germ. Stift

știft n. țintă fără cap, la cizmari [Nemț. STIFT].

știft n., pl. urĭ (germ. stift). Țintă cizmărească fără gămălie.

ȘTIFT s. (TEHN.) spin, cui cilindric.

știft, știfturi s. n. rebut, lucru de calitate inferioară.