Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru ╚Ötemuit

╚śTEMU├Ź, ╚Ötemuiesc, vb. IV. Tranz. A lovi sau a presa marginea unei table nituite sau marginea capetelor de nit, pentru a asigura etan╚Öeitatea ├«mbin─ârii. ÔÇô Din germ. stemmen.
╚śTEMU├Ź, ╚Ötemuiesc, vb. IV. Tranz. A lovi sau a presa marginea unei table nituite sau marginea capetelor de nit, pentru a asigura etan╚Öeitatea ├«mbin─ârii. ÔÇô Din germ. stemmen.
╚śTEMU├Ź, ╚Ötemuiesc, vb. IV. Tranz. A lovi (cu o dalt─â special─â) marginea unei table nituite sau marginea capetelor de nit, pentru ─â asigura etan╚Öeitatea ├«mbin─ârii.
╚Ötemu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ╚Ötemui├ęsc, imperf. 3 sg. ╚Ötemui├í; conj. prez. 3 s─â ╚Ötemui├ísc─â
╚Ötemu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ╚Ötemui├ęsc, imperf. 3 sg. ╚Ötemui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ╚Ötemui├ísc─â
╚śTEMU├ŹT s. v. ╚Ötemuire.
╚śTEMU├Ź vb. tr. a etan╚Öa marginile tablelor nituite, cu ajutorul unei unelte speciale. (dup─â germ. stemmen)
A ╚śTEMU├Ź ~i├ęsc tranz. (piese de tabl─â sau de metal) A ├«mbina rigid prin ├«ndoirea ╚Öi presarea marginilor sau prin nituire. /<germ. stemmen
╚śTEMUIT s. (TEHN.) matare, ╚Ötemuire. (~ metalului.)

ștemuit dex online | sinonim

ștemuit definitie

Intrare: ștemui
ștemui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: ╚Ötemuit (ac╚Ťiune)
ștemuit 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular
Intrare: ștemuit (part.)
ștemuit 1 part. participiu