Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

29 defini╚Ťii pentru ╚Ötampilare

STAMPILÁ vb. I v. ștampila.
STAMPILÁRE s. f. v. ștampilare.
╚śTAMPIL├ü, ╚Ötampilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica o ╚Ötampil─â (2). [Var.: stampil├í vb. I] ÔÇô Din ╚Ötampil─â.
╚śTAMPIL├üRE, ╚Ötampil─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ╚Ötampila ╚Öi rezultatul ei. [Var.: stampil├íre s. f.] ÔÇô V. ╚Ötampila.
STAMPILÁ vb. I v. ștampila.
STAMPILÁRE s. f. v. ștampilare.
╚śTAMPIL├ü, ╚Ötampilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica o ╚Ötampil─â (2). [Var.: stampil├í vb. I] ÔÇô Din ╚Ötampil─â.
╚śTAMPIL├üRE, ╚Ötampil─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ╚Ötampila ╚Öi rezultatul ei. [Var.: stampil├íre s. f.] ÔÇô V. ╚Ötampila.
STAMPILÁ vb. I v. ștampila.
STAMPILÁRE s. f. v. ștampilare.
╚śTAMPIL├ü, ╚Ötampilez, vb. I. Tranz. A aplica o ╚Ötampil─â. ÔÇô Variant─â: stampil├í vb. I.
╚śTAMPIL├üRE, ╚Ötampil─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ╚Ötampila ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô Variant─â: stampil├íre s. f.
ștampilá (a ~) vb., ind. prez. 3 ștampileáză
ștampiláre s. f., g.-d. art. ștampilắrii; pl. ștampilắri
╚Ötampil├í vb., ind. prez. 1 sg. ╚Ötampil├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ╚Ötampile├íz─â
ștampiláre s. f., g.-d. art. ștampilării; pl. ștampilări
╚śTAMPIL├ü vb. a pecetlui, (livr.) a oblitera, (├«nv. ╚Öi reg.) a ╚Ötemplui. (A ~ un act.)
╚śTAMPIL├üRE s. pecetluire, (livr.) obliterare, (├«nv. ╚Öi reg.) ╚Ötempluire. (~ unui act.)
STAMPILÁ vb. I. v. ștampila.
STAMPILÁRE s.f. v. ștampilare.
╚śTAMPIL├ü vb. I. tr. A pune o ╚Ötampil─â. [Var. stampila vb. I. / < it. stampigliare, cf. fr. estampiller].
╚śTAMPIL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a ╚Ötampila. [Var. stampilare s.f. / < ╚Ötampila].
╚śTAMPIL├ü vb. tr. a aplica o ╚Ötampil─â. (< fr. estampiller, dup─â it. stampigliare)
A ╚śTAMPIL├ü ~├ęz tranz. (acte, scrisori, semn─âturi etc.) A autentifica prin aplicarea unei ╚Ötampile; a pecetlui. ~ un act. /<fr. estampiller
stampilà v. a pune stampila.
*stampil├ęz v. tr. (fr. estampiller). Pun stampila, ├«nsemn cu stampila: a stampila scrisorile la po╚Öt─â. Fig. Stigmatizez: a r─âmas stampilat pe vecie. ÔÇô Pop. ╚Ötampilez (germ. stempeln).
╚śTAMPILA vb. a pecetlui, (├«nv. ╚Öi reg.) a ╚Ötemplui. (A ~ un act.)
╚śTAMPILARE s. pecetluire. (~ unui act.)
╚Ötampila, ╚Ötampilez v. t. 1. a s─âruta cu pasiune. 2. a ├«nvine╚Ťii ochii (cuiva) cu lovituri de pumn.

ștampilare dex online | sinonim

ștampilare definitie

Intrare: ștampila
stampila conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
ștampila conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: ștampilare
stampilare substantiv feminin
ștampilare substantiv feminin