Dicționare ale limbii române

2 intrări

29 definiții pentru ștampilare

STAMPILÁ vb. I v. ștampila.
STAMPILÁRE s. f. v. ștampilare.
ȘTAMPILÁ, ștampilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica o ștampilă (2). [Var.: stampilá vb. I] – Din ștampilă.
ȘTAMPILÁRE, ștampilări, s. f. Acțiunea de a ștampila și rezultatul ei. [Var.: stampiláre s. f.] – V. ștampila.
STAMPILÁ vb. I v. ștampila.
STAMPILÁRE s. f. v. ștampilare.
ȘTAMPILÁ, ștampilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica o ștampilă (2). [Var.: stampilá vb. I] – Din ștampilă.
ȘTAMPILÁRE, ștampilări, s. f. Acțiunea de a ștampila și rezultatul ei. [Var.: stampiláre s. f.] – V. ștampila.
STAMPILÁ vb. I v. ștampila.
STAMPILÁRE s. f. v. ștampilare.
ȘTAMPILÁ, ștampilez, vb. I. Tranz. A aplica o ștampilă. – Variantă: stampilá vb. I.
ȘTAMPILÁRE, ștampilări, s. f. Acțiunea de a ștampila și rezultatul ei. – Variantă: stampiláre s. f.
ștampilá (a ~) vb., ind. prez. 3 ștampileáză
ștampiláre s. f., g.-d. art. ștampilắrii; pl. ștampilắri
ștampilá vb., ind. prez. 1 sg. ștampiléz, 3 sg. și pl. ștampileáză
ștampiláre s. f., g.-d. art. ștampilării; pl. ștampilări
ȘTAMPILÁ vb. a pecetlui, (livr.) a oblitera, (înv. și reg.) a ștemplui. (A ~ un act.)
ȘTAMPILÁRE s. pecetluire, (livr.) obliterare, (înv. și reg.) ștempluire. (~ unui act.)
STAMPILÁ vb. I. v. ștampila.
STAMPILÁRE s.f. v. ștampilare.
ȘTAMPILÁ vb. I. tr. A pune o ștampilă. [Var. stampila vb. I. / < it. stampigliare, cf. fr. estampiller].
ȘTAMPILÁRE s.f. Acțiunea de a ștampila. [Var. stampilare s.f. / < ștampila].
ȘTAMPILÁ vb. tr. a aplica o ștampilă. (< fr. estampiller, după it. stampigliare)
A ȘTAMPILÁ ~éz tranz. (acte, scrisori, semnături etc.) A autentifica prin aplicarea unei ștampile; a pecetlui. ~ un act. /<fr. estampiller
stampilà v. a pune stampila.
*stampiléz v. tr. (fr. estampiller). Pun stampila, însemn cu stampila: a stampila scrisorile la poștă. Fig. Stigmatizez: a rămas stampilat pe vecie. – Pop. ștampilez (germ. stempeln).
ȘTAMPILA vb. a pecetlui, (înv. și reg.) a ștemplui. (A ~ un act.)
ȘTAMPILARE s. pecetluire. (~ unui act.)
ștampila, ștampilez v. t. 1. a săruta cu pasiune. 2. a învineții ochii (cuiva) cu lovituri de pumn.

ștampilare dex online | sinonim

ștampilare definitie

Intrare: ștampila
stampila conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
ștampila conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: ștampilare
stampilare substantiv feminin
ștampilare substantiv feminin