Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru șperțuială

ȘPERȚUIÁLĂ, șperțuieli, s. f. Faptul de a da sau de a primi șperț; mituială. – Șperțui + suf. -eală.
ȘPERȚUIÁLĂ, șperțuieli, s. f. Faptul de a da sau de a primi șperț; mituială. – Șperțui + suf. -eală.
ȘPERȚUIÁLĂ, șperțuieli, s. f. Faptul de a da (sau de a primi) șperț; mituială.
șperțuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. șperțuiélii; pl. șperțuiéli
șperțuiálă s. f., g.-d. art. șperțuiélii; pl. șperțuiéli
ȘPERȚUIÁLĂ s. v. mituire.
ȘPERȚUIA s. mituială, mituire, (astăzi rar) sfănțuială, sfănțuire, (înv.) rușfetărie, (fig.) ungere. (~ unui funcționar incorect.)

șperțuială dex online | sinonim

șperțuială definitie

Intrare: șperțuială
șperțuială substantiv feminin