ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui.

ȘPĂCLUÍT, -Ă, șpăcluiți, -te, adj. Răzuit, netezit cu șpaclul. – V. șpăclui.

ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui.

ȘPĂCLUÍT, -Ă, șpăcluiți, -te, adj. Răzuit, netezit cu șpaclul. – V. șpăclui.

ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica pe tencuiala interioară a unei construcții un strat subțire de ipsos, cu ajutorul unui șpaclu.

șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 să șpăcluiáscă

șpăcluí vb. (sil. -clu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șpăcluiáscă

A ȘPĂCLUÍ ~iésc tranz. (pereți, tavane etc). A acoperi cu șpăcluială. /șpaclu + suf. ~ui