Dicționare ale limbii române

2 intrări

12 definiții pentru șpăcluire

ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui.
ȘPĂCLUÍRE, șpăcluiri, s. f. Acțiunea de a șpăclui și rezultatul ei. – V. șpăclui.
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui.
ȘPĂCLUÍRE, șpăcluiri, s. f. Acțiunea de a șpăclui și rezultatul ei. – V. șpăclui.
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica pe tencuiala interioară a unei construcții un strat subțire de ipsos, cu ajutorul unui șpaclu.
șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 să șpăcluiáscă
șpăcluíre (șpă-clu-) s. f., g.-d. art. șpăcluírii; pl. șpăcluíri
șpăcluí vb. (sil. -clu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șpăcluiáscă
șpăcluíre s. f. (sil. -clu-), g.-d. art. șpăcluírii; pl. șpăcluíri
ȘPĂCLUÍRE s. (CONSTR.) șpăcluială. (~ tencuielii.)
A ȘPĂCLUÍ ~iésc tranz. (pereți, tavane etc). A acoperi cu șpăcluială. /șpaclu + suf. ~ui
ȘPĂCLUIRE s. (CONSTR.) șpăcluială. (~ tencuielii.)

șpăcluire dex online | sinonim

șpăcluire definitie

Intrare: șpăclui
șpăclui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
  • silabisire: șpă-clu-i
Intrare: șpăcluire
șpăcluire substantiv feminin
  • silabisire: șpă-clu-i-re