Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru ╚Öov─âitor

╚śOV─éIT├ôR, -O├üRE, ╚Öov─âitori, -oare, adj. 1. (Despre mi╚Öc─âri, mers etc.) ├«mpleticit, nesigur, ╚Öov─âielnic (1). 2. Fig. (Despre oameni) Care ╚Öov─âie, care ezit─â; ╚Öov─âielnic (2). [Pr.: -v─â-i-] ÔÇô ╚śov─âi + suf. -tor.
╚śOV─éIT├ôR, -O├üRE, ╚Öov─âitori, -oare, adj. 1. (Despre mi╚Öc─âri, mers etc.) ├Ämpleticit, nesigur, ╚Öov─âielnic (1). 2. Fig. (Despre oameni) Care ╚Öov─âie, care ezit─â; ╚Öov─âielnic (2). [Pr.: -v─â-i-] ÔÇô ╚śov─âi + suf. -tor.
╚śOV─éIT├ôR, -O├üRE, ╚Öov─âitori, -oare, adj. 1. Cu mi╚Öc─âri nesigure, tremur─âtor; ╚Öov─âielnic. Cobor├« cu pa╚Öi ╚Öov─âitori... scara. DUMITRIU, N. 74. Venea din Jidovi╚Ťa, singur, g├«nditor, ├«n mers ╚Öov─âitor. REBREANU, I. 106. Se uita sp─ârios ╚Öi uitit la Dan, fix├«ndu-l ca pe o umbr─â, cu buzele tremur├«nde ╚Öi cu pa╚Öi ╚Öov─âitori. EMINESCU, N. 62. ÔŚŐ (Adverbial) Ar─ât├«ndu-i ziarul cu degetul, ├«l ├«ntreb─â, ╚Öov─âitor ╚Öi, ├«n acela╚Öi timp, cu o dorin╚Ť─â hot─ârit─â: E al dumitale ziarul? DUMITRIU, N. 8. (Fig.) O boare umed─â... pip─âia ╚Öov─âitor frunzele s─âlciilor. BART, S. M. 80. ÔÖŽ (Rar) ╚śubred. De la mam─â... i-a r─âmas s─ân─âtatea ╚Öov─âitoare ╚Öi melancolia. SADOVEANU, E. 214. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de convingere sau de principialitate; nehot─âr├«t; nestatornic. Pe Calea Grivi╚Ťei... v├«nz─âtorii se r─âzboiau cu trec─âtorii ╚Öov─âitori, s─â-i fac─â negre╚Öit clien╚Ťi. REBREANU, R. I 17. Fig. Avu o tres─ârire ╚Öi murmur─â cu o imputare ╚Öov─âitoare. REBREANU, R. I 245.
șovăitór (-vă-i-) adj. m., pl. șovăitóri; f. sg. și pl. șovăitoáre
șovăitór adj. m. (sil. -vă-i-), pl. șovăitóri; f. sg. și pl. șovăitoáre
╚śOV─éIT├ôR adj. 1. v. ├«mpleticit. 2. v. nesigur. 3. ezitant, fluctuant, indecis, nedecis, nehot─âr├ót, ╚Öov─âielnic, (rar) ╚Öov─âind, ╚Öov─âit, (reg.) codelnic, (prin Munt.) pregetos, (├«nv.) ├«nclin─âtor, ├«ndoielnic, preget─âtor, t├órzielnic, (fig.) oscilant. (Atitudine ~oare; om ~.)
╚śov─âitor Ôëá decis
╚śOV─éIT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) 1) v. ╚śOV─éIELNIC. 2) (despre persoane) Care ╚Öov─âie; care nu se poate hot─âr├«; ezitant; indecis. [Sil. -v─â-i-] /a ╚Öov─âi + suf. ~tor
șovăitor a. care șovăește.
╚Öov─âitor, -o├íre adj. Care ╚Öov─â─şe╚Öte, ╚Öov─â─şelnic: om, mers, r─âspuns ╚Öov─âitor.
╚śOV─éITOR adj. 1. cl─âtinat, ├«mpiedicat, ├«mpleticit, nesigur, poticnit, ╚Öov─âielnic, (rar) cl─âtin─âtor, ╚Öov─âind, ╚Öov─âit. (Un mers ~.) 2. ezitant, fluctuant, indecis, nedecis, nehot─âr├«t, ╚Öov─âielnic, (rar) ╚Öov─âind, ╚Öov─âit, (reg.) codelnic, (prin Munt.) pregetos, (├«nv.) ├«nclin─âtor, ├«ndoielnic, preget─âtor, t├«rzielnic, (fig.) oscilant. (Atitudine ~; om ~.)

șovăitor dex online | sinonim

șovăitor definitie

Intrare: șovăitor
șovăitor adjectiv
  • silabisire: ╚Öo-v─â-i-tor