ȘOSELÚȚĂ, șoseluțe, s. f. Diminutiv al lui șosea. – Șosea + suf. -eluță.

ȘOSELÚȚĂ, șoseluțe, s. f. Diminutiv al lui șosea. – Șosea + suf. -eluță.

ȘOSELÚȚĂ, șoseluțe, s. f. Diminutiv al lui șosea. Ușa corpului de gardă se dă în laturi și un val de lumină izbucnește, curgînd pe șoseluța înclinată. SADOVEANU, O. VI 283. Lăsară șoseluța de centură și o luară pe drumul ce tăia țarina. SANDU-ALDEA, U. P. 128.

șoselúță s. f., g.-d. art. șoselúței; pl. șoselúțe

șoselúță s. f., g.-d. art. șoselúței; pl. șoselúțe