Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru șorecări

ȘORICĂRÍ, șoricăresc, vb. IV. Intranz. (Despre unele animale) A vâna șoareci. – Din șoricar.
ȘORICĂRÍ, șoricăresc, vb. IV. Intranz. (Despre unele animale) A vâna șoareci. – Din șoricar.
ȘORECĂRÍ vb. IV v. șoricări.
ȘORICĂRÍ, șoricăresc, vb. IV. Intranz. A umbla după șoareci. [Puii] pier dacă n-au carne. Mama lor șoricărește puțin în cursul zilelor. SADOVEANU, V. F. 132. – Variantă: șorecărî vb. IV.
șoricărí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. șoricăréște, imperf. 3 sg. șoricăreá; conj. prez. 3 să șoricăreáscă
șoricărí vb., ind. prez. 3 sg. șoricăréște, imperf. 3 sg. șoricăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. șoricăreáscă
A ȘORICĂRÍ pers. 3 ~éște intranz. (despre unele animale sau păsări) A prinde șoareci. /Din șoricar

șorecări dex online | sinonim

șorecări definitie

Intrare: șoricări
șoricări conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv
șorecări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv