Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru șod

ȘOD, ȘOÁDĂ, șozi, șoade, adj. (Reg.) Curios, ciudat; bizar; ♦ Nostim, hazliu. – Din magh. sod.
ȘOD, ȘOÁDĂ, șozi, șoade, adj. (Reg.) Curios, ciudat; bizar. ♦ Nostim, hazliu. – Din magh. sod.
ȘOD, ȘOÁDĂ, șozi, șoade, adj. (Regional) Curios, ciudat; bizar. Cam șod lucru-i, zău, acesta! Dar altceva ce să faci? COȘBUC, P. II 130. Orișicît de șoadă ni s-ar părea datina aceasta, totuși are ea desigur însemnătatea sa istorică. MARIAN, Î. 268. ♦ Nostim, hazliu. Cu-acest gînd slab, dar foarte șod, Voios Achim în fugă pleacă. COȘBUC, P. II 245. ◊ (Adverbial) Noi astăzi, venind pe cale, am pățit-o cam șod cu niște oameni de omenie. SEVASTOS, N. 327.
șod (înv., reg.) adj. m., pl. șozi; f. șoádă, pl. șoáde
șod adj. m., pl. șozi; f. sg. șoádă, pl. șoáde
ȘOD adj. v. amuzant, bizar, ciudat, comic, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, hazliu, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, nostim, original, paradoxal, singular, straniu, vesel.
șod (-oádă), adj. – (Trans., Banat) Curios, ciudat, excentric. Mag. sod (Drăganu, Dacor., IV, 158 și VI, 277; Gáldi, Dict., 158). Este îndoielnică legătura cu sl. šutŭ „fanfaron” (Cihac, II, 391). – Der. șoadă, s. f. (Trans., glumă); șodenie (var. șozenie), s. f. (zeflemea, batjocură, bășcălie).
ȘOD șoádă (șozi, șoáde) reg. Care manifestă curiozitate; care este indiscret. /<ung. sod
șod a. Tr. ciudat, poznaș: birău-i om cam șod [Ung. SOD, glumeț].
șod, șoádă adj. (ung. sod, glumeț. Șăĭn.), Trans. Ban. Olt. Nostim, cĭudat: om șod, treabă șoadă. Adv. A vorbi șod. S. f. Turda. Glumă.
șod adj. v. AMUZANT. BIZAR. CIUDAT. COMIC. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. HAZLIU. INEXPLICABIL. INSOLIT. NĂSTRUȘNIC. NEOBIȘNUIT. NOSTIM. ORIGINAL. PARADOXAL. SINGULAR. STRANIU. VESEL.

șod dex online | sinonim

șod definitie

Intrare: șod
șod adjectiv