ȘOD, ȘOÁDĂ, șozi, șoade, adj. (Reg.) Curios, ciudat; bizar; ♦ Nostim, hazliu. – Din magh. sod.

ȘOD, ȘOÁDĂ, șozi, șoade, adj. (Reg.) Curios, ciudat; bizar. ♦ Nostim, hazliu. – Din magh. sod.

ȘOD, ȘOÁDĂ, șozi, șoade, adj. (Regional) Curios, ciudat; bizar. Cam șod lucru-i, zău, acesta! Dar altceva ce să faci? COȘBUC, P. II 130. Orișicît de șoadă ni s-ar părea datina aceasta, totuși are ea desigur însemnătatea sa istorică. MARIAN, Î. 268. ♦ Nostim, hazliu. Cu-acest gînd slab, dar foarte șod, Voios Achim în fugă pleacă. COȘBUC, P. II 245. ◊ (Adverbial) Noi astăzi, venind pe cale, am pățit-o cam șod cu niște oameni de omenie. SEVASTOS, N. 327.

șod (înv., reg.) adj. m., pl. șozi; f. șoádă, pl. șoáde

șod adj. m., pl. șozi; f. sg. șoádă, pl. șoáde

ȘOD adj. v. amuzant, bizar, ciudat, comic, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, hazliu, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, nostim, original, paradoxal, singular, straniu, vesel.

șod (-oádă), adj. – (Trans., Banat) Curios, ciudat, excentric. Mag. sod (Drăganu, Dacor., IV, 158 și VI, 277; Gáldi, Dict., 158). Este îndoielnică legătura cu sl. šutŭ „fanfaron” (Cihac, II, 391). – Der. șoadă, s. f. (Trans., glumă); șodenie (var. șozenie), s. f. (zeflemea, batjocură, bășcălie).

ȘOD șoádă (șozi, șoáde) reg. Care manifestă curiozitate; care este indiscret. /<ung. sod

șod a. Tr. ciudat, poznaș: birău-i om cam șod [Ung. SOD, glumeț].

șod, șoádă adj. (ung. sod, glumeț. Șăĭn.), Trans. Ban. Olt. Nostim, cĭudat: om șod, treabă șoadă. Adv. A vorbi șod. S. f. Turda. Glumă.

șod adj. v. AMUZANT. BIZAR. CIUDAT. COMIC. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. HAZLIU. INEXPLICABIL. INSOLIT. NĂSTRUȘNIC. NEOBIȘNUIT. NOSTIM. ORIGINAL. PARADOXAL. SINGULAR. STRANIU. VESEL.