Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru ╚Öoarec

╚śO├üREC s. m. v. ╚Öoarece.
╚śO├üRECE, ╚Öoareci, s. m. Animal mic din ordinul roz─âtoarelor, de culoare cenu╚Öiu-├«nchis, cu botul ascu╚Ťit ╚Öi cu coada lung─â ╚Öi sub╚Ťire (Mus musculus). ÔŚŐ ╚śoarece de bibliotec─â, se spune despre o persoan─â care ├«╚Öi petrece cea mai mare parte a timpului prin biblioteci, citind ╚Öi studiind. ╚śoarece de birou = birocrat. ÔŚŐ Expr. A tr─âi (sau a se iubi, a se avea) ca m├ó╚Ťa (sau ca pisica) cu ╚Öoarecele, se spune despre dou─â persoane care nu se pot suferi, care se ceart─â ├«ntruna. I-au mas ╚Öoarecii ├«n p├óntece (sau burt─â), se spune despre un om foarte fl─âm├ónd. A se juca (cu cineva) ca m├ó╚Ťa (sau ca pisica) cu ╚Öoarecele = a-╚Öi bate joc de cineva, ╚Ťin├óndu-l ├«ntr-o situa╚Ťie incert─â. ├Än gaur─â (sau bort─â) de ╚Öoarece = ├«n cea mai ferit─â, mai dosnic─â ascunz─âtoare, ├«n gaur─â de ╚Öarpe. ÔŚŐ Compus: ╚śoarece-de-c├ómp = mic roz─âtor de c├ómp care face mari stric─âciuni ├«n culturi (Apodemus agrarius); ╚Öoarece-de-p─âdure = animal roz─âtor care tr─âie╚Öte ├«n p─âdure (Apodemus sylvaticus). [Var.: ╚Öo├írec s. m.] ÔÇô Lat. sorex, -icis.
╚śO├üREC s. m. v. ╚Öoarece.
╚śO├üRECE, ╚Öoareci, s. m. Animal mic din ordinul roz─âtoarelor, de culoare cenu╚Öiu-├«nchis, cu botul ascu╚Ťit ╚Öi cu coada lung─â ╚Öi sub╚Ťire (Mus musculus). ÔŚŐ ╚śoarece de bibliotec─â = se spune despre o persoan─â care ├«╚Öi petrece cea mai mare parte a timpului prin biblioteci, citind ╚Öi studiind. ╚śoarece de birou = birocrat. ÔŚŐ Expr. A tr─âi (sau a se iubi, a se avea) ca m├ó╚Ťa (sau ca pisica) cu ╚Öoarecele, se spune despre dou─â persoane care nu se pot suferi, care se ceart─â ├«ntruna. I-au mas ╚Öoarecii ├«n p├óntece (sau burt─â), se spune despre un om foarte fl─âm├ónd. A se juca (cu cineva) ca m├ó╚Ťa (sau ca pisica) cu ╚Öoarecele = a-╚Öi bate joc de cineva, ╚Ťin├óndu-l ├«ntr-o situa╚Ťie incert─â. ├Än gaur─â (sau ├«n bort─â) de ╚Öoarece = ├«n cea mai ferit─â, mai dosnic─â ascunz─âtoare, ├«n gaur─â de ╚Öarpe. ÔŚŐ Compus: ╚śoarece de c├ómp = mic roz─âtor de c├ómp care face mari stric─âciuni ├«n culturi (Apodemus agrarius); ╚Öoarece de p─âdure = animal roz─âtor care tr─âie╚Öte ├«n p─âdure (Apodemus sylvaticus). [Var.: ╚Öo├írec s. m.] ÔÇô Lat. sorex, -icis.
╚śO├üREC s. m. v. ╚Öoarece.
╚śO├üRECE, ╚Öoareci, s. m. (╚śi ├«n forma ╚Öoarec) Mic animal din ordinul roz─âtoarelor, de culoare cenu╚Öie-├«nchis─â, cu botul ascu╚Ťit, cu coada lung─â (╚Öi sub╚Ťire) ╚Öi cu mi╚Öc─ârile repezi (Mus musculus). Un ╚Öoarec trece covorul. BENIUC, V. 137. Cum nu s├«nt un ╚Öoarec, doamne -m─âcar totu╚Öi are blan─â. EMINESCU, N. 42. Zmeul are g├«nd r─âu cu noi, ziua ne pune la munc─â ╚Öi noaptea ne-nchide ├«n turnul ─âsta plin de ╚Öoareci. ALECSANDRI, T. I 440. El r─âm├«ne prins Ca ╚Öoarecul de m├«╚Ť─â. NEGRUZZI, S. II 244. ╚śoarece de bibliotec─â, se zice (adesea depreciativ) despre o persoan─â care ├«╚Öi petrece cea mai mare parte a timpului prin biblioteci, citind ╚Öi studiind. Complexa personalitate a lui Helicide cuprinde, al─âturi de oratorul public ╚Öi de profet, pe un om de texte, pe un ╚Öoarece de bibliotec─â, tr─âind cea mai mare parte a vie╚Ťii lui ├«n traducerea, compulsarea ╚Öi comentarea marilor autori vechi ╚Öi moderni. VIANU, A. P. 39. ╚śoarece de birou = birocrat. ÔŚŐ Expr. A tr─âi (sau a se iubi) ca m├«╚Ťa cu ╚Öoarecele, se spune despre cei care nu se pot suferi ╚Öi se ceart─â ├«ntr-una. I-au mas ╚Öoarecii ├«n p├«ntece, se spune despre un om foarte fl─âm├«nd. Ia mai ├«ng─âdui╚Ťi oleac─â, m─âi, zise Ochil─â, c─â doar nu v-au mas ╚Öoarecii ├«n p├«ntece. Acu╚Ö s-or ╚Öi aduce bucatele ╚Öi vinul, ╚Öi numai de-a╚Ťi avea p├«ntece unde s─â le pune╚Ťi. CREANG─é, P. 259. (Nici) ├«n gaur─â (sau ├«n bort─â) de ╚Öoarece = (nici) ├«n cea mai ferit─â, mai dosnic─â ascunz─âtoare, (nici) ├«n gaur─â de ╚Öarpe, v. ╚Öarpe. Dar nu cumva s─â faci de altfel, c─â nici ├«n borta ╚Öoarecului nu e╚Öti sc─âpat de mine. CREANG─é, P. 212. ÔŚŐ Compuse: ╚Öoarece-de-c├«mp = mic roz─âtor de c├«mp, care face stric─âciuni ├«n pepiniere, culturi de cereale etc. (Microtus arvalis). [P─âs─ârelele] furnic─â pe jos ca ni╚Öte ╚Öoareci-de-c├«mp; nu pot zbura ╚Öi copiii le prind cu m├«na. BART, B. 168. ╚śoarecii-de-c├ómp ╚Öi mai ales chi╚Ťoranii stric─â ├«ndeajuns. PAMFILE, A. R. 92; ╚Öoarece-de-p─âdure = animal roz─âtor, ceva mai mare dec├«t ╚Öoarecele-de-cas─â, care tr─âie╚Öte ├«n p─âdure (Apodemus sylvaticus). ÔÇô Variante: ╚Öo├írec, ╚Öo├íric (╚śEZ. II 107) s. m.
╚śO├üRIC s. m. v. ╚Öoarece.
șoárece s. m., pl. șoáreci
șoárece s. m., pl. șoáreci
╚śO├üRECE s. 1. (ZOOL.; Mus musculus) (reg.) paru╚Ö, ╚Öoac─â╚Ť. 2. (ZOOL.) ╚Öoarece-de-c├ómp (Microtus arvalis) = (reg.) pop├ónd─âu, pop├ónde╚Ť, pop├óndoc, popone╚Ť; ╚Öoarece-de-p─âdure (Apodemus silvaticus) = (reg.) pop├ónd─âu, pop├ónzac, pop├ónzoi, popone╚Ť. 3. (IHT.) ╚Öoarece-de-mare (Motella tricirrhata) = (reg.) pe╚Öte-jidovesc.
╚śO├üRECE s. v. chi╚Ťcan, liliac.
╚Öo├írice (-ci), s. m. ÔÇô Mic animal roz─âtor de culoare gri (Mus musculus). ÔÇô Var. ╚Öoarece ╚Öi der. ÔÇô Mr., megl. ╚Öoaric, istr. ╚Öore─Źu. Lat. s┼Źr─şcem (Diez, I, 389; Cihac, I, 275; Pu╚Öcariu 1602; REW 8089), cf. vegl. surko, it. sorcio, berg. sorek, calabr. su├│riciu, cors. s├│ragu), sp. sorce. ÔÇô Der. ╚Öoricar, s. m. (specie de ╚Öoim, Buteo vulgaris), cf. calabr. suricaru; ╚Öoric─ârie (var. soric(─âr)ime, ╚Öoric─ârit), s. f. (mul╚Ťime de ╚Öoareci); ╚Öoricel, s. m. (╚Öoarece mic; umfl─âtur─â la cal sau la vite); ╚Öoricesc, adj. (privitor la ╚Öoareci); ╚Öoricioaic─â (var. ╚Öoricic─â, ╚Öoriceas─â, ╚Öorecie), s. f. (arsenic; otrav─â de ╚Öoareci, ├«n general), rezultatul unei contamin─âri cu s─âricic─â; ╚Öoriciu, adj. (gri): sorocin─â, s. f. (Banat, coada-╚Öoricelului, Achillea millefolium), probabil ├«n loc de *╚Öorecin─â (dup─â Candrea, din lat. s┼Źr─şcß┐Ĺna).
╚śO├üRECE ~i m. Mamifer roz─âtor d─âun─âtor, de talie mic─â, cu blan─â cenu╚Öie, cu bot ascu╚Ťit ╚Öi cu coad─â lung─â, sub╚Ťire. ÔŚŐ ~ de c├ómp specie de ╚Öoarece care tr─âie╚Öte ├«n c├ómp, cauz├ónd mari daune sem─ân─âturilor. ~ de p─âdure specie de ╚Öoarece care tr─âie╚Öte ├«n p─âdure. ~ de birou birocrat. A se juca (cu cineva) ca m├ó╚Ťa (sau ca pisica) cu ~ele a se amuza pe socoteala cuiva, ╚Ťin├óndu-l ├«ntr-o permanent─â ├«ncordare. (A nu sc─âpa) nici ├«n gaur─â (sau nici ├«n bort─â) de ~ (a nu se putea salva) nici ├«n cea mai ferit─â ascunz─âtoare. [Sil. ╚Öoa-re-ce] /<lat. sorex, ~icis
șoarece m. mic cuadruped rozător și foarte stricăcios unde se încuiba. [Lat. SORICEM].
╚Öo├írece (vest) ╚Öi ╚Öo├írice (est) m. (lat. s├│rex, s├│ricis, vgr. ß┐ż├Żrax; it. sorcio, sp. sorce. Pv. soritz ╚Öi fr. souris d. lat. sorex, *soricis. Din sorex sÔÇÖa f─âcut rom. direct ╚Öoarice din cauza lungimi─ş lu─ş o, apo─ş c─şoarice, ca ╚ÖiÔÇÖn cimpo─ş, c─şutur─â, c─âc─şul─â, c─şut, cepeleag). Un c┼şadruped roz─âtor care tr─â─şe╚Öte ├«n g─âur─ş pe l├«ng─â om or─ş pe la c├«mp (mus m├║sculus). E cel ma─ş mic mamifer. Fig. A tr─âi ca ╚Öoaricele cu pisica, a nu tr─âi ├«n pace cu cineva. ÔÇô ├Än nord ╚Öi ╚Öoaric ╚Öi c─şoarice. V. guzgan, g├«ndac, ╚Öom├«c.
șoarece s. v. CHIȚCAN. LILIAC.
╚śOARECE s. 1. (ZOOL.; Mus musculus) (reg.) paru╚Ö, ╚Öoac─â╚Ť. 2. (ZOOL.) ╚Öoarece-de-c├«mp (Microtus arvalis) = (reg.) pop├«nd─âu, pop├«nde╚Ť, pop├«ndoc, popone╚Ť; ╚Öoarece-de-p─âdure (Apodemus silvaticus) = (reg.) pop├«nd─âu, pop├«nzac, pop├«nzoi, popone╚Ť. 3. (IHT.) ╚Öoarece-de-mare (Motella tricirrhata) = (reg.) pe╚Öte-jidovesc.
╚śoarec v. Her╚Ť 6.
nici cât să chiorăști un șoarece / cât o ciupitură de purice / cât negru sub unghie / cât un vârf de ac expr. deloc.
șoarece șoareci s. m. (reg.) apelativ folosit între prieteni.

șoarec dex online | sinonim

șoarec definitie

Intrare: șoarece
șoarec substantiv masculin admite vocativul
șoaric admite vocativul substantiv masculin
șoarece substantiv masculin admite vocativul
Intrare: ╚śoarec
╚śoarec