Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru șoșoteală

ȘOȘOTEÁLĂ s. f. v. șușoteală.
ȘUȘOTEÁLĂ, șușoteli, s. f. Faptul de a șușoti; zgomot foarte slab produs de cineva sau de ceva care șușotește; șușotit. [Var.: șoșoteálă s. f.] – Șușoti + suf. -eală.
ȘOȘOTEÁLĂ s. f. v. șușoteală.
ȘUȘOTEÁLĂ, șușoteli, s. f. Faptul de a șușoti; zgomot produs de cineva sau de ceva care șușotește; șușotit. [Var.: șoșoteálă s. f.] – Șușoti + suf. -eală.
ȘOȘOTEÁLĂ s. f. v. șușoteală.
ȘUȘOTEÁLĂ, șușoteli, s. f. Faptul de a șușoti, vorbe spuse în șoaptă. – Variantă: șoșoteálă s. f.
șușoteálă s. f., g.-d. art. șușotélii; pl. șușotéli
șușoteálă s. f., g.-d. art. șușotélii; pl. șușotéli
ȘUȘOTEÁLĂ s. v. șoaptă.
ȘUȘOTEA s. șoaptă, șușotit, (pop.) șopăcăială, șopăială, șopăit, (reg.) șoporoială, șoșoneală, șoșot, (prin Olt. și Munt.) pupuială, pupuit, (prin Olt.) pupuitură, (Transilv. și Mold.) șopot. (Se aude o ~ nedeslușită de glasuri.)

șoșoteală dex online | sinonim

șoșoteală definitie

Intrare: șușoteală
șoșoteală substantiv feminin
șușoteală substantiv feminin