Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru ╚Ölefuitor

╚śLEFUIT├ôR, -O├üRE, ╚Ölefuitori, -oare, s. m. ╚Öi f. Persoan─â specializat─â ├«n ╚Ölefuire. [Pr.: -fu-i-] ÔÇô ╚ślefui + suf. -tor.
╚śLEFUIT├ôR, -O├üRE, ╚Ölefuitori, -oare, s. m. ╚Öi f. Persoan─â specializat─â ├«n ╚Ölefuire. [Pr.: -fu-i-] ÔÇô ╚ślefui + suf. -tor.
╚śLEFUIT├ôR, ╚Ölefuitori, s. m. Muncitor specializat ├«n ╚Ölefuit. Aplecat peste o cruce sau lespede aspr─â, cum e sarea grunjoas─â, lucreaz─â aici cu bucata Ni╚Ť─â ╚Ölefuitorul. I. BOTEZ, ╚śC. 203.
!șlefuitór (-fu-i-) adj. m., s. m., pl. șlefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. șlefuitoáre
șlefuitór adj. m., s. m. (sil. -fu-i-), pl. șlefuitóri; f. sg. și pl. șlefuitoáre
╚śLEFUIT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) m. ╚Öi f. Muncitor specializat ├«n lucr─âri de ╚Ölefuire. /a ╚Ölefui + suf. ~tor

șlefuitor dex online | sinonim

șlefuitor definitie

Intrare: șlefuitor (adj.)
șlefuitor 2 adj. adjectiv
  • silabisire: ╚Öle-fu-i-tor
Intrare: șlefuitor (s.m.)
șlefuitor 1 s.m. substantiv masculin admite vocativul
  • silabisire: ╚Öle-fu-i-tor