șitár s. m., pl. șitári

șiștár, șuștár și șitár n., pl. e (vsl. šestarŭ, d. lat. sextarius, a șesea parte din congius, o măsură p. lichide). Doniță de muls orĭ de strîns zeru scurs din caș.

șitár, V. șiștar.