Dicționare ale limbii române

2 intrări

27 definiții pentru șiroire

ȘIROÍ2, pers. 3 șiroiește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ape; p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. ♦ (Despre lucruri îmbibate sau care secretă un lichid). A lăsa să se scurgă sau să se prelingă un lichid în șiroaie. 2. (Despre ape curgătoare) A curge repede (și abundent). – Din șiroi1.
ȘIROÍRE, șiroiri, s. f. 1. Acțiunea de a șiroi2 și rezultatul ei. 2. (Geol.) Fenomen de eroziune superficială, provocat de firișoarele de apă care provin din precipitații atmosferice și care se scurg pe un teren în pantă; spălare. – V. șiroi2.
ȘIROÍ2, pers. 3 șiroiește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ape; p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. ♦ (Despre lucruri îmbibate sau care secretează un lichid) A lăsa să se scurgă sau să se prelingă un lichid în șiroaie. 2. (Despre ape curgătoare) A curge repede (și abundent). – Din șiroi1.
ȘIROÍRE, șiroiri, s. f. 1. Acțiunea de a șiroi2 și rezultatul ei. 2. (Geol.) Fenomen de eroziune superficială, provocat de firișoarele de apă care provin din precipitații atmosferice și care se scurg pe un teren în pantă; spălare. – V. șiroi2.
ȘIROÍ2, șiroiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre apă, p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. Filoftei, cu cămașa udă pe spate și cu apa și- roindu-i pe ceafă și în barbă, le dădea afară cu ispolul. DUMITRIU, P. F. 16. Sîngele... șiroia, umplînd pămîntul. SADOVEANU, O. I 255. (În forma șirul) Auzi cum șiruie afară, De-a lungul streșinilor, ploaia! IOSIF, PATR. 78. ◊ (Despre lucruri îmbibate cu un lichid sau care secretă un lichid) Cîrligele șiroiau de apă. DUMITRIU, P. F. 4. M-am trezit pe mal, fulgerînd cu coada ochiului spre locul primejdiei; biruitor, însă, într-o jalnică stare, cu straiele șiroind și lipite de trup. SADOVEANU, Î. A. 49. Fruntea călărețului șiroia de sudoare. NEGRUZZI, S. I 42. 2. (Despre ape curgătoare) A curge (repede). (Atestat înforma șuroi) Cu fruntea lovită în piatraunde șuroia apa pe jgheaburi de două ori de trei mii de ani. C. PETRESCU, R. DR. 60. ◊ Fig. Îi trecuse năvala răului și prin vine îi șiroia o răcoare proaspătă de grădină umedă. DUMITRIU, N. 239. – Variante: șuroí, șiruí, șuruí (VLAHUȚĂ, la TDRG) vb. IV.
ȘIROÍRE s. f. 1. Acțiunea de a șiroi. 2. Fenomen de eroziune superficială, provocatde firișoarele de apă care provin din precipitații și care se scurg pe un teren în pantă.
ȘIRUÍ1 vb. IV v. șiroi.
ȘUROÍ vb. IV v. șiroi3.
ȘURUÍ vb. IV v. șiroi2.
șiroí2 (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. șiroiéște, imperf. 3 sg. șiroiá; conj. prez. 3 să șiroiáscă
șiroíre s. f., g.-d. art. șiroírii; pl. șiroíri
șiroí vb., ind. prez. 3 sg. șiroiéște, imperf. 3 sg. șiroiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șiroiáscă
șiroíre s. f., g.-d. art. șiroírii; pl. șiroíri
ȘIROÍ vb. (rar) a șuvoi. (Apa ~ pe jgheaburi.)
ȘIROÍRE s. v. eroziune.
ȘUVOÍ vb. v. șiroi.
A ȘIROÍ pers. 3 ~iéște intranz. 1) (despre lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. 2) A secreta un lichid din abundență. /Onomat.
ȘIROÍRE ~i f. 1) v. A ȘIROI. 2) geol. Eroziune superficială a solului cauzată de scurgerile de apă care provin din precipitații. /v. a șiroi
șiroì v. a curge în șiroaie: sângele cum șiroia NEGR.
șiruì v. V. șiroì.
șuruì v. a curge în șiroaie: îi șurue sângele. [Onomatopee (v. șiroiu)].
2) cĭúruĭ și (rar) -ĭésc, a v. intr. (d. cĭur 2; rut. čuriti, bg. čurkam, ung. csurogni, id. C. cĭucĭur, șiroĭ. țîrîĭ, țuruĭ. Bern. 1, 131). Curg șiroĭ, țuruĭ: cĭuruĭe ploaĭa. – Și șuruĭ și (Mold. Trans.) cĭórăĭ saŭ -ĭesc.
1) șiroĭésc și șiruĭésc saŭ șíruĭ, a v. intr. (d. șiroĭ și rudă cu cĭuruĭ, cĭucĭur). Curg șiroaĭe: șiroĭesc orĭ șiruĭe lacrămile. V. șurluĭ.
șúruĭ v. intr. V. cĭuruĭ 2.
ȘIROI vb. (rar) a șuvoi. (Apa ~ pe jgheaburi.)
ȘIROIRE s. (GEOGR., GEOL.) erodare, eroziune, roadere, săpare, (fig.) spălare. (Proces de ~ a solului de către ape.)
șuvoi vb. v. ȘIROI.

șiroire dex online | sinonim

șiroire definitie

Intrare: șiroi (vb.)
șirui 1 3 -ește verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv unipersonal
șurui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv unipersonal
șuroi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv unipersonal
șiroi 2 vb. conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv unipersonal
Intrare: șiroire
șiroire substantiv feminin