ȘIRETLÍC, șiretlicuri, s. n. Procedeu de om șiret, truc folosit pentru a înșela buna-credință a cuiva; șmecherie, vicleșug. Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri. EMINESCU, O. I 150. ◊ Expr. A o întoarce la șiretlic v. întoarce (II 1). – Variante: șiretlîc (GORJAN, H. II 194), șireclíc, șiriclíc (CONTEMPORANUL, II 253) s. n.