ȘIP¹, șipi, s. m. Specie de pește din Marea Neagră, asemănător cu nisetrul, care își depune icrele în regiunea Gurilor Dunării (Acipenser sturio). – Din rus. šip.

ȘIP², șipuri, s. n. (Reg.) Sticlă (pentru păstrat lichide); flacon. ♦ Conținutul unei sticle. – Din magh. síp „lulea”.

ȘIP¹, șipi, s. m. Specie de pește din Marea Neagră, asemănător cu nisetrul, care își depune icrele în regiunea gurilor Dunării (Acipenser sturio). – Din rus. šip.

ȘIP², șipuri, s. n. (Reg.) Sticlă (pentru păstrat lichide); flacon. ♦ Conținutul unei sticle. – Din magh. síp „lulea”.

ȘIP¹, șipi, s. m. Pește de mare asemănător cu nisetrul, care își depune icrele în fața gurilor Dunării (Acipenser sturio).

ȘIP² șipuri, s. n. (Mold.) Sticlă pentru păstrat lichide. Muind condeiul legat cu ață într-un șip colbăit de cerneală violetă, își pregăti mîna cu cîteva întorsături dibace și așternu un prea frumos răvaș. SADOVEANU, B. 45. În mijlocul tuturor și mai răsărit decît toate, se înălța, cu oarecare conștiință despre însemnătatea sa, șipul cu rachiu. HOGAȘ, M. N. 140. Negustorul scoate din geanta lui un șip cu rachiu. CARAGIALE, O. I 369. Lichidul conținut într-o sticlă. Tainic șipul ista să-l verși în al său vin. ALECSANDRI, T. II 88.

șip¹ (pește) s. m., pl. șipi

șip² (sticlă) (reg.) s. n., pl. șípuri

șip (zool.) s. m., pl. șipi

șip (sticluță) s. n., pl. șípuri

ȘIP s. (IHT.; Acipenser sturio) (rar) șipcă, viză galbenă.

ȘIP s. v. flacon, garafă, sticlă.

șip (șipuri), s. n. – Sticlă, butelcă. Mag. sip „pipă” (Tiktin); schimbul semantic nu este clar. În Mold.

ȘIP² ~i m. Pește marin, asemănator cu nisetrul, având corpul acoperit cu plăci cornoase. /<rus. šip

ȘIP¹ ~uri n. reg. 1) Vas de sticlă de diferite forme, folosit pentru păstrarea sau pentru transportarea lichidelor; sticlă. Un ~ de vin. 2) Conținutul unui astfel de vas. /cf. ung. sip

șip¹, șipi, s.m. (reg.) 1. (la pl.) rădăcini adventive (dezvoltate pe diferite părți ale plantei) la porumb. 2. (la pl.) coarne de cerb. 3. rădăcină de măsea. 4. (art.; în sintagmă) șipul vântului = scai vânăt.

șip m. pește de Marea-Neagră care poate ajunge la 2 metri lungime, cântărind până la 80 kgr. (Acipenser sturio). [Rus. ȘIPŬ].

șip n. Mold. flacon: ia tainic șipul ăsta, să-l verși în al său vin AL. [Cf. ung. SIP, pipă].

1) șip m. (rus. šip, id). Dun. de jos. Un fel de viză (pește ganoid) lung de 80-100 de centimetri (acupenser sturio).

2) șip m. (bg. šip). Munt. est. Rădăcină de măsea: măsea cu doĭ șipĭ.

3) șip n., pl. urĭ (ung. sip, lulea; rut. [d. rom.] šip, șip). Est. Flacon, sticluță: un șip de parfum.

ȘIP s. (IHT.; Acipenser sturio) (rar) șipcă, viză galbenă.

șip s. v. FLACON. GARAFĂ. STICLĂ.

ȘIP, șipi, s.m. Pește din fam. acipenseridae (sturioni), obișnuit de 2 m lungime, dar care poate atinge și o lungime de 6 m; singurul sturion prezent în Marea Baltică și în Oceanul Atlantic, dar existent și în Marea Neagră și Mediterana (Acipenser sturio). – V. sturion