șindrílă (-le), s. f. – Șiță, șindră, scîndurică. – Var. Mold., Trans. șindilă, Banat șindră și var. Germ. Schindel, prin intermediul mag. zsindely (Cihac, II, 388; Borcea 208; cf. Miklosich, Fremdw., 125), ceh. šindel, sb. šindra (› Banat). Der. din sl. scindĭlla (Cipariu, Elem., 60) nu este probabilă. – Der. șindrili, vb. (a acoperi cu șindrilă); șindrilar, s. m. (cel care bate șindrilă pe acoperiș).