Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru șiștărel

ȘIȘTĂRÉL, șistărele, s. n. Diminutiv al lui șiștar. – Șiștar + suf. -el.
ȘIȘTĂRÉL, șiștărele, s. n. Diminutiv al lui șiștar. – Șiștar + suf. -el.
ȘIȘTĂRÉL, șiștărele, s. n. (Și în forma șuștărel) Diminutiv al lui șiștar. Șuștărel de două vaci, Mă mir, mîndră, cum îl placi! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 459. – Variantă: (regional) șuștărél s. n.
ȘUȘTĂRÉL s. n. v. șiștărel.
șiștărél s. n., pl. șiștăréle
șiștărél s. n., pl. șiștăréle

șiștărel dex online | sinonim

șiștărel definitie

Intrare: șiștărel
șiștărel substantiv neutru
șuștărel substantiv neutru