Dicționare ale limbii române

2 intrări

8 definiții pentru șeveruit

ȘEVERUÍ, șeveruiesc, vb. IV. Tranz. A netezi flancurile dinților de la roțile dințate necălite. – Șever + suf. -ui.
ȘEVERUÍT, -Ă, șeveruiți, -te, adj. (Despre dinții de la roțile dințate necălite) Cu flancurile netezite. – V. șeverui.
ȘEVERUÍ, șeveruiesc, vb. IV. Tranz. A netezi flancurile dinților roților dințate necălite. – Șever + suf. -ui.
ȘEVERUÍT, -Ă, șeveruiți, -te, adj. (Despre dinții roților dințate necălite) Cu flancurile netezite. – V. șeverui.
șeveruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeveruiésc, imperf. 3 sg. șeveruiá; conj. prez. 3 să șeveruiáscă
șeveruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeveruiésc, imperf. 3 sg. șeveruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șeveruiáscă
ȘEVERUÍ vb. tr. a netezi fin flancurile roților dințate necălite. (după engl. shaving)
A ȘEVERUÍ ~iésc tranz. (roți dințate) A prelucra cu șeverul. /șever + suf. ~ui

șeveruit dex online | sinonim

șeveruit definitie

Intrare: șeveruit
șeveruit adjectiv
Intrare: șeverui
șeverui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv