ȘEVERUÍ, șeveruiesc, vb. IV. Tranz. A netezi flancurile dinților de la roțile dințate necălite. – Șever + suf. -ui.

ȘEVERUÍRE, șeveruiri, s. f. Acțiunea de a șeverui și rezultatul ei. – V. șeverui.

ȘEVERUÍ, șeveruiesc, vb. IV. Tranz. A netezi flancurile dinților roților dințate necălite. – Șever + suf. -ui.

ȘEVERUÍRE, șeveruiri, s. f. Acțiunea de a șeverui și rezultatul ei. – V. șeverui.

șeveruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeveruiésc, imperf. 3 sg. șeveruiá; conj. prez. 3 să șeveruiáscă

șeveruíre s. f., g.-d. art. șeveruírii; pl. șeveruíri

șeveruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeveruiésc, imperf. 3 sg. șeveruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șeveruiáscă

șeveruíre s. f., g.-d. art. șeveruírii; pl. șeveruíri

ȘEVERUÍRE s. (TEHN.) răzuire.

ȘEVERUÍRE s.f. (Tehn.) Operația de netezire fină a flancurilor roților dințate. [După fr., engl. shaving].

ȘEVERUÍ vb. tr. a netezi fin flancurile roților dințate necălite. (după engl. shaving)

A ȘEVERUÍ ~iésc tranz. (roți dințate) A prelucra cu șeverul. /șever + suf. ~ui

ȘEVERUIRE s. (TEHN.) răzuire.