Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru ╚Öeruitor

╚śERUIT├ôR, ╚Öeruitoare, s. n. Cu╚Ťit folosit ├«n t─âb─âc─ârie la r─âzuirea resturilor de carne de pe pieile jupuite. [ Pr.: -ru-i-] ÔÇô ╚śerui + suf. -tor.
╚śERUIT├ôR, ╚Öeruitoare, s. n. Cu╚Ťit folosit ├«n t─âb─âc─ârie la r─âzuirea resturilor de carne de pe pieile jupuite. [Pr.: -ru-i-] ÔÇô ╚śerui + suf. -tor.
╚śERUIT├ôR, ╚Öenutoare, s. n. Cu╚Ťit ├«ntrebuin╚Ťat de t─âb─âcari la r─âzuirea resturilor de carne de pe pielea jupuit─â. Pe loc i-a╚Ö fi spintecat burta cu ╚Öeruitorul. ARDELEANU, D. 212.
șeruitór1 (persoană) (-ru-i-) s. m., pl. șeruitóri
șeruitór2 (instrument) (-ru-i-) s. n., pl. șeruitoáre
șeruitór (persoană) s. m. (sil. -ru-i-), pl. șeruitóri
șeruitór (instrument) s. n. (sil. -ru-i-), pl. șeruitoáre
╚śERUIT├ôR ~o├íre n. Cu╚Ťit folosit la r─âzuirea resturilor de carne de pe pielea jupuit─â. [Sil. -ru-i-] /a ╚Öerui + suf. ~tor

șeruitor dex online | sinonim

șeruitor definitie

Intrare: șeruitor (persoană)
șeruitor 2 s.m. substantiv masculin
  • silabisire: ╚Öe-ru-i-tor
Intrare: ╚Öeruitor (cu╚Ťit)
șeruitor 1 s.n. substantiv neutru
  • silabisire: ╚Öe-ru-i-tor