ȘERPOÁIE, șerpoaie, s. f. (Rar) Șerpoaică. – Șarpe + suf. -oaie.

ȘERPOÁIE, șerpoaie, s. f. (Rar) Șerpoaică. – Șarpe + suf. -oaie.

ȘERPOÁIE, șerpoaie, s. f. (Rar) 1. Șerpoaică (1). Șerpe, nu înțepa, șerpoaie, nu săgeta. ȘEZ. IV 158. 2. Fig. Șerpoaică (2). El are numai o fată... De cîte ori vine cineva pe la el, o face șerpoaie. RETEGANUL, P. II 43.

șerpoáie (rar) s. f., art. șerpoáia, g.-d. art. șerpoáiei; pl. șerpoáie

șerpoáie s. f., art. șerpoáia, g.-d. art. șerpoáiei; pl. șerpoáie

ȘERPOÁIE s. v. șerpoaică.

șerpoáie, șerpoáie și șerpói, s.f. (reg.) 1. șerpoaică. 2. (în forma: șârpoaie) funie groasă.

șerpoaie s. v. ȘERPOAICĂ.