ȘERLÁI, șerlai, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina și cu frunzele lânos-păroase și cu flori albe (Salvia aethiopis). [Pl. și: (n.) șerlaie] – Din germ. Scharlei.

ȘERLÁI, șerlai, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina și cu frunzele lânos-păroase și cu flori albe (Salvia aethiopis). [Pl. și: (n.) șerlaie] – Din germ. Scharlei.

ȘERLÁI s. n. (Transilv.) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina păroasă și cu flori albe; crește prin locuri aride și pietroase (Salvia Aethiopis).

șerlái (reg.) s. m. / s. n., pl. șerlái/șerláie, art. șerláii/șerláiele

șerlái s. m./s. n., pl. m. șerlái/n. șerláie

ȘERLÁI s. v. cinsteț, iarba-sfântului-ioan, jale, jaleș, pojarniță, salbie, salvie, sălvie de etiopia, sunătoare.

șerlái (-i), s. m. – Varietate de salvie (Salvia sclarea). Germ. Scharlei (Tiktin).

șerlaiu m. Tr. specie de salvie (Salvia Aethiopis). [Nemț. SCHARLEI].

șărláĭ m. (germ. scharlei, mlat. sciaréa, it. schiaréa). Trans. Un fel de salvie (sálvia aethiopis și sálvia sclaréa). – Greșit scris șerlaĭ.

șerláĭ, V. șărlaĭ.

șerlai s. v. CINSTEȚ. IARBA-SFÎNTULUI-IOAN. JALE. JALEȘ. POJARNIȚĂ. SALBIE. SALVIE. SĂLVIE DE ETIOPIA. SUNĂTOARE.