ȘERFUÍ, șerfuiesc, vb. IV. Tranz. A subția marginea pieilor în timpul confecționării, pentru ca acestea să poată fi îndoite, suprapuse sau cusute. – Din germ. schärfen „a ascuți”.

ȘERFUÍ, șerfuiesc, vb. IV. Tranz. A subția marginea pieilor în timpul confecționării, pentru ca acestea să poată fi îndoite, suprapuse sau cusute. – Din germ. schärfen „a ascuți”.

ȘERFUÍ, șerfuiesc, vb. IV. Tranz. A subția marginea pieilor prelucrate, pentru a le putea îndoi, suprapune sau coase.

șerfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șerfuiésc, imperf. 3 sg. șerfuiá; conj. prez. 3 să șerfuiáscă

șerfuí vb., prez. 1 sg. și 3 pl. șerfuíesc, imperf. 3 sg. șerfuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șerfuiáscă

A ȘERFUÍ ~iésc tranz. (piei) A subția pe la margini (pentru a le putea îndoi sau coase mai ușor). /<germ. Scharfen