ȘELF, șelfuri, s. n. Regiune a fundului bazinelor oceanice, cuprinsă între linia de țărm și povârnișul continental, reprezentând zona marginală submersă a continentelor. – Din germ. Schelf.

ȘELF, șelfuri, s. n. Regiune a fundului bazinelor oceanice, cuprinsă între linia de țărm și povârnișul continental, reprezentând zona marginală submersă a continentelor. – Din germ. Schelf.

șelf s. n., pl. șélfuri

șelf s. n., pl. șélfuri

ȘELF s. (GEOGR., GEOL.) platformă continentală.

ȘELF s.n. (Geol.) Regiune a fundului bazinelor oceanice cuprinsă între linia de țărm și povârnișul continental; platformă continentală. [Scris și schelf. / < germ. Schelf].

ȘELF s. n. regiune a fundului bazinelor oceanice între linia de țărm și povârnișul continental; platformă continentală. (< germ. Schelf)

ȘELF ~uri n. Continuare a uscatului în apele mării sau ale oceanului; platformă continentală; platou continental. /<germ. Schelf

ȘELF s. (GEOGR., GEOL.) platformă continentală.

șelf, (engl.= offshore, shelf) → platformă continentală.