Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru ╚Öef─â

╚śEF, -─é, ╚Öefi, -e, s. m. ╚Öi f. 1. Persoan─â care conduce o organiza╚Ťie, o institu╚Ťie etc.; conduc─âtor. ÔÖŽ Persoan─â superioar─â ├«n grad sau ├«n func╚Ťie altei persoane, considerat─â ├«n raport cu aceasta; superior. ÔŚŐ ╚śef de orchestr─â = dirijor. ÔÖŽ (Fam.; la vocativ) Termen cu care cineva se adreseaz─â unei persoane (socotit─â egal─â sau inferioar─â). 2. (├Än sintagma) ╚śef de lucr─âri = grad didactic ├«n ├«nv─â╚Ť─âm├óntul superior ╚Ötiin╚Ťific ╚Öi tehnic, intermediar ├«ntre cel de asistent ╚Öi cel de conferen╚Ťiar; lector; persoan─â care are acest grad. ÔÇô Din fr. chef.
╚śEF, -─é, ╚Öefi, -e, s. m. ╚Öi f. 1. Persoan─â care conduce o organiza╚Ťie, o institu╚Ťie etc.; conduc─âtor. ÔÖŽ Persoan─â superioar─â ├«n grad sau ├«n func╚Ťie altei persoane, considerat─â ├«n raport cu aceasta; superior. ÔŚŐ ╚śef de orchestr─â = dirijor. ÔÖŽ (Fam.; la vocativ) Termen cu care cineva se adreseaz─â unei persoane (socotit─â egal─â sau inferioar─â). 2. (├Än sintagma) ╚śef de lucr─âri = grad didactic ├«n ├«nv─â╚Ť─âm├óntul superior ╚Ötiin╚Ťific ╚Öi tehnic, intermediar ├«ntre cel de asistent ╚Öi cel de conferen╚Ťiar; lector; persoan─â care are acest grad. ÔÇô Din fr. chef.
╚śEF, -─é, ╚Öefi, -e, s. m. ╚Öi f. 1. Persoan─â care conduce o institu╚Ťie, o organiza╚Ťie, o armat─â etc. Caporalul Florea Costea era ╚Öeful vagonului ├«n care c─âl─âtorea Mitrea. SADOVEANU, M. C. 82. Era acum cu adev─ârat ╚Öeful familiei. CAMIL PETRESCU, U. N. 27. Tat─âl lui, mare mo╚Öier, fusese ├«n jude╚Ť ╚Öeful partidului conservator. BUJOR, S. 157. ÔŚŐ Fig. Opinia mea e c─â cu ├«ncetul aceast─â revist─â se va face ╚Öeful ce dorim. GHICA, A. 427. ÔŚŐ ╚śef de cabinet v. cabinet. ╚śef de post = comandant al unui post de poli╚Ťie, de jandarmi, de gr─âniceri etc. A doua zi diminea╚Ťa, Costandin veni iar─â╚Öi, ├«mpreun─â cu ╚Öeful de post, ├«ntors de la Olteni╚Ťa. DUMITRIU, N. 244. Batista, inelul sau tabacherea unui ╚Öef de post. s├«nt talismanuri pentru santinel─â, care las─â liber─â trecerea b─ârcii f─âr─â control. BART, E. 326. ╚śef de echipaj = persoan─â care conduce echipajul unui vapor. ┬źEchipajul la posturile de plecare┬╗ r─âsun─â vocea ╚Öefului de echipaj. BART, S. M. 14. ╚śef de gar─â (sau al g─ârii) = func╚Ťionar care conduce serviciul ├«ntr-o gar─â. Are chiar vremea s─â vad─â pe ╚Öeful g─ârii l├«ng─â linie. SP. POPESCU, M. G. 29. ╚śef de catedr─â = profesor universitar care are direc╚Ťia activit─â╚Ťii ╚Öi a lucr─ârilor din cadrul unei discipline de studiu ├«ntr-o facultate. ╚śef de birou = func╚Ťionar care conduce lucr─ârile dintr-un birou (av├«nd un grad superior ├«n ierarhia administrativ─â). Proasp─ât primenit ╚Öi ├«mbr─âcat corect ca un ╚Öef de birou luni diminea╚Ťa, se a╚Öeza la masa de scris. C. PETRESCU, C. V. 142. ÔÖŽ Persoan─â superioar─â ├«n grad sau ├«n func╚Ťie altei persoane, considerat─â ├«n raport cu aceasta; mai-mare, superior. Primul om pe care trebuia s─â-l v─âd... era fire╚Öte judec─âtorul, ╚Öeful meu. GALACTION, O. I 93. Ini╚Ťia╚Ťii erau forma╚Ťi ├«n grupuri de c├«te zece, fiecare frate cunosc├«nd numai pe ╚Öeful s─âu imediat. GHICA, S. A. 148. ÔÖŽ (La vocativ) Cuv├«nt cu care cineva se adreseaz─â, familiar, unei persoane, indiferent de gradul ierarhic al acesteia. Alergi cu mine, ╚Öefule, dac─â nu vrei s─â legi m─âgarul la gard. PAS, Z. i 152. Stai, ╚Öefule, ascult─â, c─â acuma vine tea cea mai tare! REBREANU, R. II 24. 2. (Regional, m.) Fiecare dintre st├«lpii de sus╚Ťinere fixa╚Ťi la col╚Ťurile casei sau ├«n pere╚Ťi (╚Öi ├«n care se fixeaz─â u╚Öile ╚Öi ferestrele).
s├│r─â-╚Ö├ęf─â s. f., art. s├│ra-╚Ö├ęf─â, g.-d. art. s├│rei-╚Ö├ęfe; pl. sur├│ri-╚Ö├ęfe
╚Ö├ęf─â s. f., g.-d. art. ╚Ö├ęfei; pl. ╚Ö├ęfe
╚Ö├ęf─â s. f., g.-d. art. ╚Ö├ęfei; pl. ╚Ö├ęfe
╚śEF s. 1. v. superior. 2. v. conduc─âtor. 3. v. conduc─âtor. 4. (MUZ.) ╚Öef de orchestr─â = dirijor. 5. (MIL.) cap, c─âpetenie, comandant, conduc─âtor, mai-mare, (├«nv. ╚Öi reg.) tist, (Transilv.) bir─âu, (├«nv.) c─âl─âuz, c─âpitan, comandir, nacealnic, pov─â╚Ťuitor, proprietar, tocmitor, v├órhovnic, voievod, (latinism ├«nv.) prepozit. (~ al o╚Ötirii.) 6. v. conduc─âtor.
╚śEF, -─é s.m. ╚Öi f. Persoan─â care se g─âse╚Öte ├«n fruntea unei institu╚Ťii, a unei organiza╚Ťii, a unei armate etc.; conduc─âtor, cap, c─âpetenie. [< fr. chef].
╚śEF, -─é s. m. f. 1. persoan─â care conduce un colectiv, o institu╚Ťie, o organiza╚Ťie, un compartiment de munc─â etc.; conduc─âtor (II). ÔÖŽ ~ de orchestr─â = dirijor. 2. ~ de lucr─âri = grad didactic ├«n ├«nv─â╚Ť─âm├óntul superior, ├«ntre asistent ╚Öi conferen╚Ťiar. (< fr. chef)
╚śEF ~─â (~i, ~e) m. ╚Öi f. 1) Persoan─â care se afl─â la conducere; conduc─âtor; cap. ~ de policlinic─â. 2) Persoan─â aflat─â ├«ntr-un post ├«nalt, luat─â ├«n raport cu altele din subordinea sa; superior. Buc─âtar-~. Medic-~. /<fr. chef
*╚Öef m. (fr. chef, d. lat. caput, cap). Cap, c─âpitan, comandant, director, ma─ş-mare: regele e ╚Öefu statulu─ş; ╚Öef de gar─â, de b─şuro┼ş, de orchestr─â. ÔÇô Fam. ╚Öi fem. ╚Öef─â (ca membr─â). V. ajutor.
╚śEF s. 1. superior. (~ul ╚Öi subalternii s─âi.) 2. conduc─âtor, (fam.) ╚Ötab. (~ al unei institu╚Ťii.) 3. conduc─âtor, v─âtaf, (├«nv.) staroste. (~ al breslei cojocarilor.) 4. (MUZ.) ╚Öef de orchestr─â = dirijor. 5. cap, c─âpetenie, comandant, conduc─âtor, mai-mare, (├«nv. ╚Öi reg.) tist, (Transilv.) bir─âu, (├«nv.) c─âl─âuz, c─âpitan, comandir, nacealnic, pov─â╚Ťuitor, proprietar, tocmitor, v├«rhovnic, voievod, (latinism ├«nv.) prepozit. (~ al o╚Ötirii.) 6. conduc─âtor, (rar) diriguitor, (├«nv.) principal. (~ al mi╚Öc─ârii de eliberare.)

șefă dex online | sinonim

șefă definitie

Intrare: șefă
șefă substantiv feminin admite vocativul
Intrare: soră-șefă
soră-șefă admite vocativul substantiv feminin