1) schimb n., pl. urĭ (d. a schimba; it. scambio și fr. échange). Schimbare, act reciproc, darea unuĭ lucru ca să ți se dea altu: schimbul lucrurilor și vitelor a fost prima formă a comerciuluĭ, schimbu banilor la zaraf, schimb de complimente. Înlocuirea uneĭ santinele pin alta: schimbu uneĭ santinele. Timpu cît păzește o santinelă în armată (vre-o treĭ ore): mi s’a părut schimbul lung. Soldațiĭ care se schimbă la pază. Liber schimb (v. liber). Comerciŭ cu banĭ: agent de schimb (V. bancă, bursă). Pl. Primenelĭ, rufe de primeneală (cămășĭ. izmene): schimburĭ de călătorie. În schimb, în locu altuĭ lucru: acest om e sărac, da’n schimb e sănătos și fericit; o pușcă’n schimbu unuĭ cal. Cu schimbu, alternativ, unu’n locu altuĭa după cum ĭi vine rîndu: a păzi cu schimbu. Soldat cu schimbu, soldat care, în pedestrimea și călărimea românească, servește unuĭ anumit număr de zile timp de 4-5 anĭ. Schimb de vorbe (Eŭf.), ceartă, altercațiune. A face schimb, a face trampa, a schimba. – Și șch- (Munt.).

șchimb, V. schimb.