ȘÁRJĂ, șarje, s. f. I. încărcătură normală a unui cuptor (compusă din straturi alternative de minereu, fondant și combustibil) care se prelucrează în procesul metalurgic pentru a se obține un metal cu o anumită compoziție; metalul care se obține dintr-o astfel de încărcătură. în cea de-a treia zi de la aprindere, a fost scoasă prima șarjă, primul șuvoi de fier, născut în pîntecul furnalului. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 107, 7/4. E hotărîrea brigăzii să dăm cuptorul mai devreme cu două zile... va fi un monument în cinstea primei noastre șarje de oțel special. DAVIDOGLU, C. 35. ♦ Procesul de încărcare, prelucrare și scoatere a materialului din cuptor. Echipa a realizat o șarjă. II. 1. Atac violent al cavaleriei asupra inamicului, cu armele albe. 2. Fig. Atac prin cuvinte și caricaturi, în presă, teatru etc. Acest teatru de copii este o șarjă la adresa capitalismului, a preoților, a țarului sau a vechilor generali. SAHIA, U.R.S.S. 130. O singură comedie, [D-ale carnavalului] n-are semnificația de a fi o șarjă directă împotriva liberalismului. IBRĂILEANU, SP. CR. 227. ♦ Înfățișare caricaturală, exagerare (în redarea literară, scenică etc. a unui personaj, a unei idei). A știut să tempereze intențiile unor actori, care s-ar fi lăsat ușor antrenați pe panta șarjei. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 10/1.