ȘARABÁNĂ, șarabane, s. f. (Reg.) Căruță mare. – Din ucr., rus šaraban.

ȘARABÁNĂ, șarabane, s. f. (Reg.) Căruță mare. – Din ucr., rus. šaraban.

ȘARABÁNĂ, șarabane, s. f. (Regional) Căruță mare de transport; haraba.

șarabánă (reg.) s. f., g.-d. art. șarabánei; pl. șarabáne

șarabánă s. f., g.-d. art. șarabánei; pl. șarabáne

ȘARABÁNĂ s. v. haraba.

șarabánă (șarabáne), s. f. – (Mold.) Șaretă, car cu bănci. Fr. char à bancs, cf. rus. šaraban (Candrea), it. sciarabà (Battisti, V, 3396).

ȘARABÁNĂ ~e f. rar Căruța mare. /<ucr. šaraban

șarabană f. un fel de tramcar (= fr. char à bancs).

*șarabánă f., pl. e (rus. šarabán, d. fr. char à bancs, trăsură mare cu băncĭ saŭ cu canapele). Nord-est. Căruță cu doĭ caĭ. V. poștalion.

șarabană s. v. HARABA.