Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru șantaja

ȘANTAJÁ, șantajez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.
ȘANTAJÁ, șantajez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj, a căuta să obții ceva pe calea șantajului. Or să caute vreun pretext ca să te șantajeze. GALAN, B. I 43. Cîțiva din a patra fumau și se lăsau șantajați de alții care le cereau țigări, că altfel îi pîrăsc. PAS, Z. I 113.
șantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 șantajeáză, 1 pl. șantajắm, imperf. 3 sg. șantajá; ger. șantajấnd
șantajá vb., ind. prez. 1 sg. șantajéz, 3 sg. și pl. șantajeáză, 1 pl. șantajăm; ger. șantajând
ȘANTAJÁ vb. I. tr. A practica șantajul, a face uz de șantaj. [< șantaj + -a].
ȘANTAJÁ vb. tr. a supune (pe cineva) unui șantaj. (< șantaj)
A ȘANTAJÁ ~éz tranz. (persoane) A supune unui șantaj; a face să fie cuprins de frica divulgării unui secret. /Din șantaj

șantaja dex online | sinonim

șantaja definitie

Intrare: șantaja
șantaja conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv