ȘANFRENÁ, șanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei mașini, o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane, a unei piese, pentru a înlătura muchiile ascuțite. ♦ A tăia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner.

ȘANFRENÁRE, șanfrenări, s. f. Acțiunea de a șanfrena. – V. șanfrena.

ȘANFRENÁ, șanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei mașini, o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane, a unei piese, pentru a înlătura muchiile ascuțite. ♦ A tăia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner.

ȘANFRENÁRE, șanfrenări, s. f. Acțiunea de a șanfrena. – V. șanfrena.

șanfrená (a ~) vb., ind. prez. 3 șanfreneáză

șanfrenáre s. f., g.-d. art. șanfrenắrii; pl. șanfrenắri

șanfrená vb., ind. prez. 3 sg. șanfreneáză

șanfrenáre s. f., g.-d. art. șanfrenării; pl. șanfrenări

ȘANFRENÁ vb. (TEHN.) a teși.

ȘANFRENÁRE s. (TEHN.) teșire.

ȘANFRENÁ vb. I. tr. A tăia în șafren muchiile unei pietre, ale unei piese de lemn sau de metal; a teși. [< fr. chanfreiner].

ȘANFRENÁRE s.f. Acțiunea de a șanfrena și rezultatul ei. [< șanfrena].

ȘANFRENÁ vb. tr. a tăia oblic muchiile unei pietre, ale unei piese de lemn sau de metal; a teși. (< fr. chanfreiner)

A ȘANFRENÁ ~éz tranz. tehn. (piese metalice, de lemn sau de piatră) A executa în șanfren. /<fr. chanfreiner

ȘANFRENA vb. (TEHN.) a teși.

ȘANFRENARE s. (TEHN.) teșire.