Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 355474:

A ȘĂNȚUÍ ~iésc tranz. 1) (terenuri, suprafețe etc.) A săpa făcând șanțuri. 2) A înconjura cu șanț. 3) fig. rar (fața, obrazul, pielea etc.) A face să se șănțuiască, să aibă riduri; a brăzda. /șanț + suf. ~ui

șănțuit dex online | sinonim

șănțuit definitie

Creare CV Creare CV