Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

├ÄNVO├üLBE, ├«nv├│lb, vb. III. (Reg.) 1. Refl. A se ├«nvolbura, a se ├«nv├órteji; (despre fiin╚Ťe) a se ├«nv├órti pe loc. 2. Refl. (Despre plante) A se dezvolta, a cre╚Öte. ÔÖŽ Tranz. A holba ochii. 3. Tranz. A preg─âti firele pentru n─âv─âdit. [Var.: ├«nvolb├í vb. I] ÔÇô Lat. involvere.
învoálbe vb., ind. prez. 1 sg. învólb; conj. prez. 3 sg. și pl. învólbe
învolbá vb. ind. prez. pers. 1 învolb
ÎNVOÁLBE vb. v. învârteji, învolbura, zbate.
├«nvo├ílbe vb. III (├«nv.) 1. (despre ap─â, valuri, nori, praf. etc.; refl.) a se ├«nv├órti (ca ├«ntr-un v├órtej), a se ├«nv├órteji, a se ├«nvolbura. 2. (refl.; despre fiin╚Ťe) a se ├«ntoarce roat─â, a se ├«nv├órti pe loc, a se opri repede. 3. a ├«nf─â╚Öura, a ├«nv─âli (a ├«nf─â╚Öura p├ónza pe sul), a o face val, a g─âti firele pentru n─âv─âdit, a suci caierul. 4. (refl.; despre plante) a se dezvolta, a cre╚Öte; (despre om) a ├«nc─ârna, a se ├«nspi╚Ťa, a se deforma. 5. (despre ochi) a c─âsca, a holba. 6. a-i veni s─â verse, s─â r├óg├óie; a i se apleca.
├«nv├│lb, -v├│lt, a -vo├ílbe v. tr. (lat. in-v─âolvere, -vol├║tum, a ├«nv─âl─âtuci. V. ├«nvolt, dezvolt, dez- ╚Öi suvolb, holbez). Vest. ├Änf─â╚Öor, ├«nv─âl─âtucesc: volbura se ├«nvoalbe (╚śez. 36, 6), p├«nza se ├«nvoalbe la ├«nv├«ltoare (CL. 1910, 4). Ban. (├«nvolb, a -├í). Holbez.
învoalbe vb. v. ÎNVÎRTEJI. ÎNVOLBURA. ZBATE.

învoalbe dex online | sinonim

învoalbe definitie

Intrare: învoalbe (3 -voalbă, -be)
învoalbe 3 -voalbă, -be verb grupa a III-a conjugarea a XI-a
Intrare: învolba (1 învolb)
învolba 1 învolb verb grupa I conjugarea I
Intrare: învoalbe (3 învolbă)
învoalbe 3 învolbă verb grupa a III-a conjugarea a XI-a